Urmărind îndeaproape ceea ce se întâmplă la Dinamo în acest moment, perspectiva pe care o am asupra următorului sezon fluctuează intre frică și speranță.
Gandurile care dau fiori!
Cea mai mare frică pe care o am, referitoare la următorul sezon, este să nu retrăim „ziua cârtitei„, să nu repetăm sezoanele precedente în care salvarea de la retrogradare a fost singurul obiectiv realist , un obiectiv care, cel puțin în ultimul sezon, a fost atins cu emoții extrem de mari.
Există, din punctul meu de vedere, o singura asemănare mare intre ceea ce se întâmpla în perioada premergătoare a sezonului trecut cu ceea ce se itamplă în acest moment și anume faptul că jucătorii cu experiență, cu CV, întârzie să apară și la cum arată lucrurile in acest moment, este foarte posibil să completăm serios lotul după începerea sezonului.
Există o explicație pe care o avem pentru acest aspect, faptul că Liga 1 începe foarte devreme în comparație cu restul campionatelor, iar jucătorii care pot face diferența, așteaptă să vadă ce echipe își găsesc în campionatele mai atractive decât superliga din Romania, iar pretențiile lor, cel puțin în acest moment al perioadei de transferuri sunt oarecum nejustificate. Desigur, istoricul perioadelor de transferuri în Romania ne arată că ai posibilitatea să găsești jucători de calitate care să își reducă seminficativ cerințele financiare, dar acest lucru vine la pachet cu câteva riscuri, poți pierde țintele pe care le ai acum, iar jucătorii care vor veni, în mod cert nu te vor putea ajuta în primele etape.
Care este balanța corectă? Cât poți aștepta după anumiți jucători? Când trebuie să plusezi și cât trebuie să plusezi? Sunt întrebări la care doar oamenii de fotbal pot răspunde, iar răspunsurile nu sunt intodeauna cele ideale.
Raze de speranță!
Exista și o doză mare de speranță pe care o am în ceea ce privește următorul sezon. Sosirile lui Raul Oprut sau Kennedy Boateng par plusuri evidente, sunt genul de jucători care pot aduce un mare plus, de asemenea salut aducerea la echipe a unor jucători tineri care au reale posibilități de a se impune și a fi repede titulari în superliga, mă refer aici în special la cei care au făcut junioratul la echipe puternice, Catalin Cirjan, Adrian Caragea sau Răzvan Pascalău. I-am urmărit cu atenție pe acești jucători în această perioadă de pregătire, au ABC-ul fotbalului la zi, iar mentalitatea pare cea care duce spre performanță. Evident nu sunt certitudini ( în fotbal nu poți avea niciodată certitudini) dar personal am mari speranțe că vor veni cu plusul de care Dinamo are nevoie.
Cred că, în acest moment, Dinamo are perspective mai bune decât în sezonul trecut, dar ca lot, suntem încă departe de ceea ce Kopic are nevoie pentru atingerea obiectivului.
A existat o discuție contradictorie asupra lotului actual al lui Dinamo comparând cu lotul din finalul sezonului trecut. Fară să am o bază concretă de a compara, pot spune că am așteptări mai mari de la acest lot decât aveam de la lotul din sezonul trecut, iar acea speranța vine de la jucătorii tineri pe care i-am menționat anterior, dar consider că, dacă dorim să ne batem cu șanse reale pentru o poziție de play-off, acest lot mai are nevoie de 5-6 jucători importanți, care pot aduce un impact imediat.
Nu știm cum arata celelalte echipe de liga 1, nu avem nici un termen concret de a compara, dar cred că procesul de întărire al lotului trebuie accelerat, altfel exista și riscul de a repeta istoria din sezoanele precedente.
HAI DINAMO!