INFORMAȚIILE OPTIMIZEAZĂ MOTIVAȚIA SPORTIVILOR

INFORMAȚIILE OPTIMIZEAZĂ MOTIVAȚIA SPORTIVILOR

Studiu de George Vescan – psiholog CS Dinamo

Într-o prezentare recentă despre Periodizarea Antrenamentelor: Adaptări Fiziologice, Biochimice și Psihologice pentru Performanțe Superioare, susținut la Școala de antrenori din cadrul Institutului Național de Cercetare pentru Sport, Antonio Colamonici, antrenorul coordonator al Lotului Olimpic de Canotaj al României, a subliniat importanța creșterii autonomiei și sentimentului de siguranță al sportivilor printr-o informare completă pentru a obține motivația optimă.

Colamonici consideră că ”adevărata motivație a unui sportiv depinde de nivelul de cunoaștere sau informare. Antrenorii au datoria să le dezvolte cunoștințele care au legătură cu tot din ceea ce fac sportivii în fiecare moment. Un sportiv dacă ridică o halteră trebuie să știe pentru ce face acest efort, altfel mai bine nu face, deoarece nu este motivat, pentru că nu o face din propria lui alegere, ci din obligație. Un sportiv își poate dori să câștige, să fie mai bun decât restul lumii, deasupra tuturor. Aceasta reprezintă motivația declarativă, superficială, care probabil a fost preluată din filmele americane, dar care se transformă în presiune sau anxietate datorită necunoscutelor care o însoțesc. În realitate nu se știe niciodată cine va câștiga, nici cât de buni sunt adversarii și multe alte elemente care vor contribui la dezvoltarea nesiguranței. Adevărata motivație vine din programarea neurochimică a creierului emoțional (Sistemul limbic) care având suficiente informații creează sentimentul de siguranță și de liberă alegere a sportivului”(1).

Motivația gândită de cortexul prefrontal și motivația bazată pe neurotransmițătorii creierului emoțional sistemul limbic sau cortexul paleomamifer) sunt două aspecte diferite ale motivației umane. Să le explorăm:

1. Creierul emoțional este un grup de structuri cerebrale care au o varietate de funcții esențiale, cum ar fi: motivația, percepția senzorială, coordonarea și memoria motrică, emoțiile care influențează major memoria de lungă durată ș.a (2) . La acest nivel sunt secretați neurotransmițători precum cortizolul, adrenalina, noradrenalina, dopamina, serotonina, oxitocina ș.a. care influențează biochimia întregului corp și comportamentul.

Cortizolul și dopamina sunt doi neurotransmițători esențiali care influențează profund motivația. Cortizolul reprezintă stresul, disconfortul, starea de presiune și tensiune iar pentru creierul emoțional înseamnă motivația de evitare (ceea ce nu își dorește). Dopamina este asociată cu  recompensa  și bucuria lucrului bine făcut/împlinit (3). Când un sportiv își propune să realizeze ceva important la acel antrenament, se activează factorul „autonomie” al motivației subconștiente, iar dacă știe ce are de făcut și știe că poate, se activează factorul „siguranță”. Acești doi factori sunt esențiali pentru activarea dopaminei deoarece anulează cauzele cortizolului. Când se întrunesc aceste condiții, dopamina se declanșează energizând creierul și întreg corpul încă din startul urmăririi obiectivului, facilitând starea de flux care înseamnă conștiență extinsă, anticipare, luciditate ș.a.. O dată împlinit obiectivul se va mai genera un val de dopamină ca recompensă, ceea ce va motiva creierul subconștient să își dorească să mai repete această experiență și la antrenamentul următor. Așadar, esența motivației este de a da creierului emoțional informații care să programeze la nivel neurochimic evitarea stresului dat de  nesiguranță sau teama unui posibil eșec și să caute siguranța și recompensele acțiunilor sale.

2. Cortexul prefronatal este responsabil de raționament, reflexivitate, analiză, planificare și acțiune conștientă (4). Este zona creierului care permite toate funcțiile mentale superioare și funcțiile executive. Se consideră că eul și conștiința de sine se datorează funcționării acestei structuri. Funcția sa nu are de a face cu un răspuns motric stereotip/reflex, dar lucrează la conținutul deja prelucrat de creierul emoțional pentru a putea „improviza”. De aceea gândirea conștientă are nevoie de mai mult timp pentru a se decide, identificând soluțiile una câte una, aplicând o analiză profundă. În relație cu creierul emoțional, creierul evoluat ar fi după psihologul Daniel Kahneman, citat de D. Goleman (2020) ca un ”personajul secundar care crede despre sine că este personajul principal”.  De aceea, în psihologia performanței sportive este cunoscut faptul că sportivul aflat în exprimarea potențialului fizic sau tehnic dacă începe să gândească discursiv, a ieșit din zona creierului emoțional, unde este memoria motrică, iar reflexele integrate astfel încetinesc viteza de reacție.

Având în vedere faptul că la acest nivel superior al cortexului prefrontal se desfășoară planificarea scenariilor și anticiparea rezultatelor, gândirea necontrolată căutând să analizeze necunoscutele va crea scenarii catastrofale (6) sau prea optimiste care vor activa supramotivația sau submotivația. Cortexul prefronal poate fi folosit în obținerea motivației optime atunci când activează sau programează conștient starea de siguranță și dorință de acțiune la nivelul creierului emoțional prin repetiția mentală a ceea ce vrea și știe că poate să facă sportivul.

În concluzie, motivația poate fi activată conștient de cortexul prefronal prin informarea creierului emoțional cu ceea ce vrea și știe ce poate sportivul să facă. Astfel va crea starea de siguranță și autonomie în sistemul limbic care va genera dopamină specifică motivației optime. Dar, pentru cei care nu au o disciplină a gândirii, iar informațiile pe care le primește creierul emoțional sunt pesimiste, generând tot felul de scenarii care vor activa nesiguranța, teama de a nu se întâmpla ceea ce ei tocmai și-au imaginat, rezultând cortizol și stres, tensiune, agitație, lipsă de luciditate etc. Mai există și varianta scenariilor prea optimiste care nu vor mobiliza suficiente resurse energetice datorită submotivației. Așadar, motivația gândită la nivelul cortexului prefronal este conștientă, bazată pe evaluarea informațiilor și luarea deciziilor în funcție de interpretarea specifică fiecărui individ. Motivația neurochimică bazată pe dopamină poate fi mai puternică decât cea verbalizată, deoarece acționează în culise, fără să necesite efort conștient. Aceasta este automată și ne determină să căutăm recompense fără a verbaliza mereu dorințele noastre. Cu toate acestea, cortexul prefronal și creierul emoțional lucrează împreună pentru a ne motiva, dar în moduri diferite și la niveluri diferite de conștiență.

REFERINȚE

1. Colamonici, A. (16.05.2024). Periodizarea Antrenamentelor: Adaptări Fiziologice,    Biochimice și Psihologice pentru Performanțe Superioare. Prelegere susținută la Institutul National de Cercetare pentru Sport, București.
2. The limbic system (2007). Indian Journal of Psychiatry. 49 (2): 132–139. 2007.
3. https://neurofeedbackiasi.ro/ce-sunt-neurotransmitatorii-si-cum-functioneaza-ei/
4. https://www.greelane.com/ro/%C8%99tiin%C8%9B%C4%83-tehnologie-math/%C5%9Ftiin%C5%A3%C4%83/frontal-lobes-anatomy-373213
5. D. Goleman (2020), Focus – Motivația ascunsă a performanței, Edit. Curtea Veche, ediția a II-a
6. https://www.psychologies.ro/dezvoltare-personala-cunoaste-te-2/cunoaste-te/cum-putem-controla-si-reformula-gandirea-catastrofala-2169018