Plăcerea de a concura ne eliberează de eșec

Plăcerea de a concura ne eliberează de eșec

Studiu de dr. George Vescan – psiholog CS Dinamo

Campion olimpic la Paris-2024 în proba de dublu vâsle, alături de Marius Enache, Andrei Cornea a fost invitat pe 31 octombrie la emisiunea iAM Stucan (1).  Aici și-a exprimat recunoștința față de: ”mama” Elisabeta Lipă, antrenorul coordonator Antonio Colamonici și antrenorul echipajului Cosmin Boguș, oamenii fără de care canotajul  românesc nu ar fi obținut performanțele de la Paris.

Deși empatia, suportul emoțional și exemplul personal al fabuloasei campioane Elisabeta Lipă contează enorm pentru sportivi, în acest studiu doresc să aprofundez schimbarea de mentalitate adusă de Antonio Colamonici odată cu venirea la cârma lotului Olimpic de Canotaj, despre care vorbește Andrei. ,,A adus schimbarea. Nu neapărat pentru că sportivii nu erau antrenați, toți munceau mult, nu asta era problema. El a schimbat mentalitatea. Pentru că la noi, înainte*, era frica de a pierde, trebuia să câștigăm, dar între sportivi se vorbea că nu avem cum să ne batem cu ăia (din elita mondială). Din fericire a venit Antonio, un antrenor foarte bun care ne îndreaptă atenția spre ce avem de făcut și am antrenat pentru acel concurs, fără a ne impune câștigarea medaliilor”, a explicat Andrei Cornea.

Toți sportivii a căror evaluare și apreciere este făcută doar din perspectiva câștigării concursurilor se confruntă cu incertitudinea de a câștiga și în egală măsură cu teama de a pierde. Cu cât își doresc mai mult să câștige și sunt preocupați de acest gând, în egală măsură dezvoltă și teama de a pierde. Într-o analiză psihologică, Marco Correia spunea că ”sportul reprezintă o realizare semnificativă și un domeniu evaluativ, unde preocupările legate de eșecul performanței sunt cele mai răspândite surse de stres pentru toți sportivii”(2). Mulți încep foarte motivați, gata de implicare totală, dar când apare vreun eșec, îndoielile îi copleșesc și îi demotivează. Este important de înțeles cum impunerea obiectivelor precum ”trebuie să câștigi” sau ”doar câștigarea medaliei contează”, sădesc semințele neîncrederii și stres suplimentar, care în timp contribuie la debutul anxietății, epuizării fizice, emoționale și mentale. De aceea este interesant să înțelegem cum se declanșează descurajarea și demotivarea din perspectiva neuroștiințelor.   

Ezitarea, nesiguranța și îndoiala au reprezentări adânc înrădăcinate în rețelele neuronale. (3) Habenula, este o zonă din creier care declanșează anumite răspunsuri care ne pot face să renunțăm chiar înainte de a începe cu adevărat. Habenula este o structură centrală care conectează creierul anterior cu creierul de mijloc. Acționează ca un ”nod” între gândire, integrarea procesării emoționale și senzoriale.(4) Îmbină informațiile din creierul anterior, creierul de mijloc cu ganglionii senzoriali și ganglionii bazali pentru a ghida răspunsurile motrice adecvate și eficiente. Habenula este implicată în reglarea neurotransmițătorilor cu dopamină și serotonină (5) care sunt principalii motivatori la nivel subconștient. (6) Cu alte cuvinte, în această zonă a creierului interacționează gândirea, memoria, percepția senzorială, emoțiile, controlul mișcărilor voluntare, planificarea, luarea deciziilor asupra comportamentului, motivarea prin recompensă și evitare a stresului, inițierea mișcărilor, reglarea celor voluntare, învățarea procedurală, reglarea tonusului muscular, transmiterea și procesarea informațiilor senzoriale de la periferia corpului către sistemul nervos central, percepția durerii,  coordonarea reflexelor, percepția poziției și mișcării corpului. Așadar, putem spune că acest sistem în care fiecare informație interacționează cu toate celelalte este esențial pentru sportivi, mai ales în privința motivației, învățării și motricității.

Majoritatea sportivilor parcurg un scenariu asemănător atunci când în perioada inițierii se bucurau de evoluția lor și de plăcerea jocului, dar în momentul în care antrenorul și/sau părinții încep să  impună așteptările lor, percepând performanța doar prin prisma câștigării competițiilor. Atunci, sportivii trec de la o sursă de fericire la o sursă de anxietate și presiune. Această schimbare a motivației de la plăcerea intrinsecă a propriului progres la obligativitatea de a câștiga, marchează începutul unei lupte profunde între plăcerea de a evolua, de a fi mai bun decât a fost, cu incertitudinea de a câștiga, cu nesiguranța de a fi mai bun decât toți ceilalți adversari. Această schimbare fiind sursa stresului, presiunii și tristeții. Este ca atunci când părinții își exprimă acceptarea și aprecierea doar când copilul este singurul din clasă care a luat nota 10. Aici se vede accentul societății  pe competitivitate acerbă în care contează mai mult notele decât cunoștințele în sine și starea de bine a copiilor dată de plăcerea de a învăța.

O astfel de abordare care induce în psihicul profund gânduri pesimiste, îndoială, nesiguranță și stres duce adesea la epuizare, anxietate și un sentiment de eșec. Acest proces se declanșează adesea de la scenariul unui posibil eșec și teama de a dezamăgi. Cercetările subliniază că obiectivele fixate pe câștig și de a fi mai bun decât toți ceilalți pot fi eficiente pe termen scurt dar cu siguranță pe termen lung duc la eșec și abandon. (7) Această pierdere a motivației nu se cauzează lipsei de dorință sau de pregătire, ci mai degrabă este rezultatul ”jocului” interior din acea zonă a creierului numită Habenula. Aceasta joacă un rol esențial în reglarea motivației și a comportamentului, este un răspuns la anticiparea eșecului. Când este declanșată, acționează ca un comutator care închide motivația și face dificilă acțiunea, chiar și atunci când sportivii sunt bine antrenați. (8)

Dar cum putem folosi acest sistem numit Habenula pentru a performa?

Este vorba despre înțelegerea modului în care funcționează creierul. Doar voința pentru a concura la adevăratul potențial nu este îndeajuns. Pentru a ajunge la optimul motivațional, adică la starea de preparație psiho-neuro-motrică optimă, de care au nevoie sportivii pentru a-și exprima întreg potențialul, este nevoie de a învăța această stare, devenind apoi una dintre abilitățile lor. Învățarea acestei stări se datorează  capacității de auto-percepție a creierului cât și neuroplasticității.

Există două moduri principale prin care creierul învață obiceiuri noi, în cazul sportivilor, de a învăța activarea acelor stări. Aceste metode sunt: formarea obișnuințelor și prin trăirea experiențelor emoționale semnificative.

Obiceiurile se formează treptat prin repetare/antrenare. Ele devin răspunsuri automate, încorporate în rutinele și comportamentele zilnice. Aceste obiceiuri economisesc timp, efort și energie, devenind în timp modul implicit/automat al creierului. (9) Obiceiurile necesită repetare consecventă, adesea peste un an, pentru a fi integrate pe deplin în căile lor neuronale sau într-un timp mult mai scurt (10) dacă folosesc zilnic repetarea mentală a acestora (antrenament mental).(11)

Al doilea mod de învățare este prin trăirea experiențelor emoționale semnificative pozitive, cum ar fi momentele în care visurile se împlinesc, câștigarea medaliei mult dorite, aprecierilor și admirația celorlalți. Acestea pot declanșa schimbări de durată prin activarea căilor neuronale de recompensă ale creierului, motivare și stabilirea de noi modele de gândire și comportamente performante și durabile. (12) Dar sportivii nu pot aștepta să devină campioni pentru ca apoi să schimbe modul de gândire și simțire, ci trebuie aibă acea mentalitate înainte să devină campioni.

Practic, ce au de făcut?

În primul rând, schimbarea obiectivelor incerte/nesigure (cum ar fi câștigarea medaliei de aur) în obiective de autodepășire și exprimare a propriului potențial, care depind de propriile forțe. Apoi, împărțirea obiectivelor mari în altele mai mici, încât să fie percepute ca realizabile. Astfel încât împlinirea fiecărui sub-obiectiv să fie motiv de trăire a emoțiilor semnificative, recompensă (dopamină, serotonină ș.a. pentru creierul emoțional), prin urmare se întărește motivația subconștientă. Prin această abordare efortul maximal care reprezintă un stres fizic și chinuitor, pentru sportivi, poate deveni sursă de satisfacție, recompensă neurochimică și motivație intrinsecă.

O altă metodă este recadrarea greșelilor în soluții și autodepășire. Astfel se combate demotivarea. Reconsiderarea și transformarea greșelilor în oportunități de a cunoaște punctele slabe și îmbunătățirea acestora este baza abordării iterative. Aceasta implică adaptarea continuă a strategiilor și învățării din eșecuri. În acest mod sportivii pot menține impulsul autodepășirii. Eșecurile nu sunt eșecuri dacă învăță din ele.

 Antrenorii cu experiență nu urmează un plan de antrenamente rigid, ei individualizează, adaptează, inovează și experimentează în mod constant diferite strategii pentru a-și atinge obiectivele.(13) De exemplu, dacă un program de antrenament nu mai aduce progres, ei fac mici ajustări, încercă noi strategii și continuă să avanseze. De asemenea, sportivii care au o mentalitate iterativă (autoanaliza reușitelor și greșelilor, găsirea soluțiilor și îmbunătățirea continuă) reușesc să se autodepășească mult mai repede decât cei care sunt doar executanți, implicați numai fizic. Această abordare s-a dovedit benefică atât pentru sănătatea fizică, cât și mentală.

În concluzie, atunci când sportivii se simt copleșiți sau neputincioși din cauza incertitudinii de a câștiga, este bine să înțeleagă că este doar un răspuns natural al acelei funcții numită Habenula. Rezultatul unei astfel de situații depinde dacă acest sentiment de nesiguranță este lăsat să prindă rădăcini sau este contracarat de orientarea obiectivului în direcția autodepășirii, a motivației intrinseci și mentalității iterative. Această abordare schimbă atenția de la potențialul eșec la învățarea și adaptarea continuă, care este cheia succesului pe termen lung.

REFERINȚE

*se referă la perioada dinaintea venirii antrenorului principal Antonio Colamonici la lotul masculin de canotaj, în anul 2017

1. https://www.bing.com/videos/riverview/relatedvideo?&q=Andrei+Cornea+
2. https://www.academia.edu/48071917/Fear_of_failure_and_anxiety_in_sport
3. Gawlikowski, J., Njieutcheu Tassi, C. R., Ali, M., Lee, J., Humt, M., Feng, J., Kruspe, A., Triebel, R., Jung, P., Roscher, R., Shahzad, M., Yang, W., Bamler, R., & Zhu, X. X. (2021). A Survey of Uncertainty in Deep Neural Networks, arXiv:2107.03342
4. 1. Antunes, GF; Campos, ACP; Martins, DO; Gouveia, FV; Rangel Junior, MJ; Pagano, RL; Martinez, RCR (June 27, 2023). Unraveling the role of Habenula subnuclei on the avoidance response: focus on activation and neuroinflammation. International Journal of Molecular Sciences. 24 (13): 10693.
5. Boulos, LJ; Darcq, E; Kieffer, BL (February 15, 2017). Translating the Habenula from Rodents to Humans. Biological Psychiatry. 81 (4): 296-305. doi:10.1016/j.biopsych.2016.06.003. PMC 5143215. PMID 27527822.
6. Ables, JL; Parc, K; Ibañez-Tallon, I (April 2023). Understanding the habenula: a major node in the circuits regulating emotion and motivation. Pharmacological Research. 190: 106734.

1. Barron, K., & Harackiewicz, J. (2000). Short-term and long-term consequences of achievement goals: Predicting interest and performance over time. Journal of Educational Psychology, 92(2), 316-330.

8. 4. Juárez-Leal, I; Carretero-Rodríguez, E; Almagro-García, F; Martínez, S; Echevarría, D; Puelles, E (June 16, 2022). Innervation of the stria medullaris follows the transcriptomic division of the habenula. Scientific Reports. 12 (1): 10118. Bibcode:2022NatSR. 1210118J.
9. Gardner, B., & Rebar, A. L. (2019). Habit Formation and Behavior Change. Oxford Research Encyclopedia of Psychology.
10. Lally, P., Van Jaarsveld, C. H. M., Potts, H. W. W., & Wardle, J. (2010). How are habits formed: Modeling habit formation in the real world. European Journal of Social Psychology, 40(6), 998-1009
11. Van der Weiden, A., Benjamins, J., Gillebaart, M., Ybema, J. F., & Ridder, D. (2020). How to Form Good Habits? A Longitudinal Field Study on the Role of Self-Control in Habit Formation. Frontiers in Psychology.
12. https://www.researchgate.net/publication/354908754_Editorial_Factors_Impacting_Neural_Pathways_of_Emotional_Processing
13. https://www.nubreedvbc.org/post/the-importance-of-adaptability-in-sports-and-coaching-how-flexible-mindsets-lead-to-success