Pentru a construi ceva solid, rezistent, în care poți să ai încredere, sunt câteva ingrediente absolut necesare, iar printre ele aș enumera timpul, resursele și răbdarea.
Dinamo a fost, până cu puțin timp în urmă, că o construcție care era la un pas de colaps, aproape toate structura de rezistență a fost măcinată și zdruncinată extrem de puternic în ultimii ani. Practic clubul nu mai avea nici o bază de autosustinere, respira grație celor din afara clubului dar care iubesc Dinamo necondiționat.
Când ne gândim la ultimii ani ne raportăm foarte mult la situația din clasament și la rezultatele sportive, ignorăm în totalitate minusurile palpabile care au dus, în ani, la regres și stagnare.
De la „podul aerian” la visul unui nou titlu!
În 1948 rușii încercau să obțină controlul asupra Berlinului de vest, aflat atunci sub ocupația aliaților vestici. Sovieticii au blocat toate căile terestre și feroviare spre Berlinul de Vest, încercând să-i forțeze pe Aliați să renunțe la oraș. A fost momentul în care, pentru a păstra controlul asupra orașului, Aliații au început să livreze mâncare, combustibil, medicamente și alte provizii esențiale cu avioanele. Erau momente când un avion ateriza la fiecare 30 de secunde, au fost livrate 2.3 miloane tone de alimente în decursul unui an.
Noi nu am avut un „pod aerian” dar suporterii au „făcut cărare” către Saftica cu alimente, produse de curățat sau cumpărau mingile cu care băieții să se antreneze.
Dinamo, ca si club, nu mai avea fundatie, nu mai avea practic nimic, doar suporterii care refuzau sa lase clubul sa moara.
Ultimii doi ani de zile au însemnat, în afara de reconstrucția echipei, o refacere a fundației care să șuștină o echipă competitivă. Știm cu toții, sau ar trebui să știm, că fară o fundație solidă, nici o construcție nu va putea să reziste. Nimeni nu se gândește la fundație atunci când admira o casă, nimeni nu o să spună, „bă ce fundație tare ai făcut, ce fier armat și ce beton minunat ai folosit”, deși acolo s-au investit cele mai multe resurse.
Am spus-o de multe ori, Dinamo nu va putea atinge performanță daca nu va avea, ca bază, un club puternic, capabil să șuștină o echipa puternică. Visăm la titlu, la cupe europene peste noapte și uităm că încă nu am finalizat fundația, încă suntem în insolvență, încă avem de răbdat pentru a avea acel mare Dinamo la care visam. Am răs cu toții de „crestrea organică” ignorând că pentru a reconstrui clubul este nevoie de timp, resurse și răbdare.
Suntem într-un punct bun, clubul este stabil și sigur financiar, putem spune că am evoluat enorm și că majoritatea problemelor trecutului au rămas în urma. Problema noastră de moment este clasarea pe locurile 4-6, în urma cu 3 ani era o problemă majoră când doamna care o ajuta pe Doinita la contabilitate a intrat în concediu de maternitate. Era momentul când nașterea unui copil ne crea o problemă de personal majoră.
Timp, răbdare, resurse, doar așa putem să ajungem unde ne dorim!
