Written by Ani de zile am fost obișnuiți cu lozincile, au devenit parte din noi, iar acum ne obișnuim cu greu să înțelegem că între lozincă și realitate există o diferență majoră.
„Pentru gloria partidului și înflorirea României socialiste, tot înainte!”
A fost una dintre lozincile tipice perioadei comuniste din România. În realitate, și atunci, ca și acum, lupta noastră zilnică era pentru o viață mai bună, pentru un trai decent, pentru un mâine mai bun pentru noi și copiii noștri. Nici prin cap nu ne trecea să luptăm pentru gloria și înflorirea PCR. Evident, era o lozincă „goală”, fără urmă de conținut real.
La fel de goale și lipsite de conținut real erau și „lozincile” pe care ni le serveau conducătorii lui Dinamo din ultimii 15 ani, până aproape de momentul retrogradării: „Suntem Dinamo și suntem obligați să ne batem an de an la titlu și la Cupa României.”
Mulți dintre noi au rămas cu această lozincă în minte, chiar așa, goală și lipsită de conținut. Dinamo, în acești ani, a mers din rău în mai rău. Am ajuns în Liga a II-a și aproape dispăruți, dar mulți încă mai cred că este suficient să fii Dinamo ca să te bați, an de an, la titlu și la Cupa României. Cred că ar fi bine să realizăm că suntem Dinamo, dar acel Dinamo care trebuie reconstruit pentru a ajunge să se bată la primele poziții. Lozinca este, de prea mult timp, seacă de conținut pentru a ne mai putea agăța de ea. Ne dorim să devină realitate, dar suntem încă departe de acel moment. Niciodată nu vom ajunge unde ne dorim dacă nu conștientizăm cu adevărat de unde plecăm.
De ce suferim de „amnezie anterogradă”?
Primesc des întrebarea: de ce ne raportăm la ultimii 5-6 ani și nu la „anii de glorie” de acum două-trei decenii? Personal, nu cred că ne ajută să suferim de „amnezie anterogradă”. Nu mai este contextul de acum 20 de ani, realitatea acestui club a fost rescrisă de câteva ori în toată această perioadă. Din păcate, drumul a fost unul al unei căderi în abis, care a fost oprită doar de „nebunia suporterilor”.
Amnezia anterogradă apare atunci când creierul nu mai este capabil să formeze noi amintiri după un anumit moment (de obicei, după o leziune sau un episod traumatic). Practic, persoana poate să-și amintească perfect evenimente din trecutul îndepărtat, dar nu reține informații recente sau activități desfășurate de curând.
Ce îmi doresc pentru Dinamo!
Ca orice suporter, îmi doresc să ajungem unde am fost odată și să depășim acele performanțe. Dar știu că acesta este un drum foarte lung și foarte anevoios. Pe termen scurt, îmi doresc să depășim performanța de ieri, iar mâine să fim mai buni decât am fost azi. Pas cu pas, să ne apropiem de acel MARE DINAMO care, în opinia mea, ar trebui să fie un VIS, nicidecum un factor de permanentă frustrare.
În viața asta mai avem ceva de făcut.
HAI DINAMO!