Transformarea oboselii și a durerii în motivația de autodepășire

Transformarea oboselii și a durerii în motivația de autodepășire

Studiu de George Vescan – psiholog, CS Dinamo

Motto:  „Dacă nu mă doare acum, o să mă doară toată viața.”

Florin Enache – campion olimpic, Paris 2024

În studiul anterior, intitulat „Rezistența la efort maximal” (1), susțineam că testarea VO₂ max are multiple utilități în pregătirea sportivilor de performanță, inclusiv în prezicerea rezultatelor. În anii ’60, evaluarea capacității aerobe prin măsurarea VO₂ max, alături de stabilirea proporțiilor optime de masă musculară și grăsime corporală, era considerată un factor determinant al succesului în competițiile sportive.

După mai multe decenii, profesorul Tim Noakes, de la Universitatea din Cape Town, a propus teoria guvernatorului central. Această teorie, inițiată în 1997, a fost finalizată în 2005 și publicată în British Journal of Sports Medicine. Tim Noakes a început să exploreze ideile fondatoare ale teoriei guvernatorului central atunci când a început să pună la îndoială paradigma tradițională a oboselii, bazată pe acumularea de lactat în mușchi. El susținea că explicația conform căreia oboseala și durerile musculare apar din cauza insuficienței de oxigen la nivelul mușchilor nu ia în considerare contribuția sistemului nervos central și a aspectelor psihologice ale sportivilor. Noakes a argumentat că această abordare este insuficientă pentru a surprinde complexitatea oboselii și a performanței umane.

El contrazice, de asemenea, teoria lui A. V. Hill – părintele teoriei VO₂ max – argumentând că, dacă epuizarea fizică ar rezulta din incapacitatea inimii de a pompa suficient oxigen către mușchi, atunci inima și creierul ar fi expuse aceleiași lipse de oxigen, iar consecințele ar fi catastrofale. Totodată, el se întreba care este mecanismul subconștient care determină sportivii din disciplinele anaerobe să sprinteze spre linia de sosire, chiar și atunci când se află în pragul epuizării. Dacă oboseala ar crește progresiv, cum reușesc să revină la un ritm intens în ultimele sute de metri? Această dilemă sugerează că, deși mușchii ar fi putut menține un ritm mai ridicat în segmentele anterioare ale cursei, nu și-au exprimat pe deplin potențialul.

Explorarea acestor întrebări întărea ipoteza că există un mecanism de reglare al creierului care limitează consumul energetic pe durata eforturilor prelungite și care, atunci când percepe că trecerea liniei de sosire este realizabilă, „știe” că pericolul a trecut și eliberează resursele energetice de protecție. Astfel, teoria guvernatorului central susține că senzația de oboseală și durere resimțită în timpul exercițiilor fizice este generată de creier, având rolul de a conserva o rezervă de energie destinată situațiilor de urgență, nu ca urmare a epuizării fizice complete. Conform acestei teorie, oboseala reprezintă mai degrabă un mecanism de protecție controlat de creier decât o simplă consecință a limitărilor fizice ale mușchilor datorate acumulării de lactat (2).

Cercetări recente și implicații practice

Cercetările recente au demonstrat că oboseala musculară este mai degrabă asociată cu acumularea de ioni de hidrogen (H⁺) — care scad pH-ul și cresc aciditatea — decât cu acumularea de lactat în sine. Aceste descoperiri, formulate pentru prima dată în 1984 de profesorul George Brooks de la UC Berkeley, contestă percepția tradițională conform căreia lactatul reprezintă un produs toxic al metabolismului anaerob. Brooks și echipa sa au arătat, de fapt, că lactatul acționează ca un combustibil important pentru mușchi și alte țesuturi (3).

Interesul acordat acestui subiect nu se limitează doar la cercetători, ci se extinde și la antrenori și sportivi. De ce ar fi important să știe că durerile musculare nu se datorează acumulării de lactat, ci reprezintă răspunsul creierului, care activează mecanisme de prevenție cu mult înainte ca situația să devină critică? Înțelegerea acestor mecanisme, precum și rolul acumulării de ioni de hidrogen, poate influența strategia de antrenament și recuperare, oferind sportivilor instrumentele necesare pentru a-și optimiza performanța.

Pe de o parte, sportivii pot beneficia de o strategie care presupune activarea controlată a lactatului la începutul unei curse, ceea ce le asigură resurse energetice importante în „zona de platou” a absorbției de oxigen. Pe de altă parte, senzația de oboseală și durere poate fi percepută ca un indicator al implicării fizice conform strategiei stabilite — o reacție de protecție și economie energetică, dictată de guvernatorul central, ce se atenuează odată ce linia de sosire devine sigură.

David Goggins, ultramaratonist și fost membru al Navy SEAL, a popularizat ideea conform căreia atunci când simți că nu mai poți, nu ai atins încă potențialul maxim, afirmând: „Când crezi că ești terminat, de fapt ai parcurs doar 40% din capacitățile tale” (4).

Cercetarea și implicațiile practice asupra senzațiilor de oboseală și durere

Această schimbare de perspectivă poate genera atât o modificare a modului în care sportivii percep senzația de oboseală și durere, cât și o ajustare a strategiilor de antrenament și recuperare ale antrenorilor, pe baza unei înțelegeri mai profunde a fiziologiei. De asemenea, această abordare este utilă pentru a ilustra pragmatic modul în care intensitatea efortului inițial (startul) influențează răspunsurile fiziologice ulterioare, facilitând înțelegerea legăturii dintre intensitatea startului, energia mobilizată și rezultatele metabolice.

Sportivii pot aborda oboseala fizică diferit atunci când înțeleg că lactatul nu este „toxic”, ci reprezintă un combustibil valoros pentru organism. Această cunoaștere le poate reduce teama de acumularea de lactat în timpul antrenamentelor de intensitate maximă și în competiții, permițându-le să se concentreze asupra performanței.

Astfel, se poate redefine percepția asupra efortului și durerii musculare la intensități ridicate de efort. În loc să interpreteze senzația de durere generată de acumularea de lactat ca pe ceva dăunător, sportivii o pot percepe ca pe un indicator al faptului că organismul lor funcționează eficient, contribuind la susținerea energetică în zona de platou a absorbției de oxigen și acționând, de asemenea, ca un precursor al declanșării de endorfine care vor scădea durerea și vor da un mare plus de energie.

Astfel, se consolidează încrederea în capacitatea de a performa la nivel înalt chiar și în condiții de stres fiziologic. Reducerea fricii legate de acumularea de lactat le permite sportivilor să rămână mai calmi și să gestioneze durerea musculară mai eficient, un aspect esențial în sporturile anaerobe. Perceperea lactatului ca pe un „aliat” în finalizarea curselor sau în atingerea recordurilor contribuie la întărirea stării mentale.

Senzația de arsură și de „încărcare” a mușchilor resimțită în timpul efortului, însoțită de gândul „asta trebuie să simt pentru câștigarea medaliei; durerea din prezent este medalia de mai târziu”, dă sens efortului și stimulează motivația de realizare. În contrast, gândul „nu mai pot, dacă nu termin cursa, dacă o să mă doară mai tare?…” acționează ca o formă de autoprogramare către eșec și declanșează mecanismele limitatoare ale guvernatorului central.

Repetarea mentală ca instrument de autoprogramare

Repetarea mentală a acțiunilor și obiectivelor pe care le are de îndeplinit sportivul servește drept autoprogramare și pregătire atât a creierului, cât și a întregului organism, pentru provocările care urmează.

Exemple:

1: Michael Phelps Michael Phelps, campionul olimpic la înot, a devenit celebru nu doar datorită abilităților sale fizice, ci și prin tehnicile de vizualizare. În pregătirea sa, Phelps repeta mental fiecare detaliu al cursei înainte de competiții, astfel încât, atunci când resimțea stresul fiziologic sau durerea, mintea sa era deja pregătită să transforme acele semnale într-un impuls pentru performanță. Această pregătire mentală l-a ajutat să rămână concentrat și să gestioneze cu succes momentele dificile din timpul curselor. Bob Bowman, antrenorul lui Phelps, detaliază: „Vizualizarea este eficientă atunci când este practicată constant și repetat până la punctul în care, când te ridici pe bloc start, creierul tău are senzația calmă și echilibrată că a fost acolo de nenumărate ori. Trebuie repetată de nenumărate ori. Până când Michael se urcă pe blocul de start pentru a înota la Campionatele Mondiale sau la Jocurile Olimpice, el a repetat mental acea cursă de sute de ori” (5).

2: Scott Jurek Ultramaratonistul de renume internațional, Scott Jurek, își expune filosofia în cartea sa Eat & Run. El explică modul în care a integrat meditația, afirmațiile pozitive și o acceptare profundă a durerii în antrenamentele sale. Pentru Jurek, durerea nu este un semn de slăbiciune, ci dovezi ale unui efort autentic, iar transformarea oricărei senzații neplăcute într-o sursă de motivație a fost esențială pentru succesul său în cursele de anduranță (6).

3: Eliud Kipchoge Pentru maratonistul renumit Eliud Kipchoge, fiecare senzație de oboseală sau disconfort muscular este o dovadă a muncii depuse și un indicator că se apropie de potențialul maxim al corpului său. Filozofia sa afirmă că depășirea durerii fizice este un pas crucial în atingerea performanțelor remarcabile și că transformarea fiecărui moment dificil într-o oportunitate de dezvoltare este vitală pentru succesul în maratoane (7).

4: Muhammad Ali Legendarul boxer Muhammad Ali adopta o abordare similară, afirmând că, deși ura fiecare minut de antrenament, continua să lupte. El spunea: „Nu renunța. Suferă acum și trăiește restul vieții tale ca un campion” (8).

Implicații în contextul VO₂ max și al teoriei guvernatorului central

În concluzie, în timp ce abordarea strictă bazată pe VO₂ max presupune că limitele performanței sunt determinate de capacitatea de transport și utilizare a oxigenului – cu factori metabolici negativi, precum acumularea de ioni H⁺, având un rol esențial – teoria guvernatorului central reconfigurează această perspectivă. Conform acestei teorii, creierul monitorizează constant semnalele periferice (inclusiv indicatorii, cum ar fi ionii de hidrogen) și acționează preventiv pentru a reduce activitatea musculară înainte ca modificările metabolice să devină periculoase. Prin urmare, ionii H⁺ sunt percepuți mai degrabă ca semnale de avertizare, integrate într-un sistem complex de reglare, decât ca factori cauzali direcți ai epuizării.

Această abordare nu respinge complet importanța măsurării VO₂ max, ci oferă o interpretare mai largă a mecanismelor oboselii. În timp ce VO₂ max rămâne un indicator important al capacității fizice, teoria guvernatorului central subliniază rolul esențial al controlului neuronal și al integrării semnalelor metabolice pentru a optimiza performanța și pentru a proteja organismul de riscuri excesive.

Din punct de vedere psihologic, redefinirea lactatului ca „aliat” în loc de „dușman” favorizează o schimbare pozitivă în mentalitatea sportivilor. Aceștia pot interpreta senzația de „arsură” și încărcare musculară ca un semnal al eficienței corpului, ceea ce le sporește motivația și încrederea în abilitățile proprii. Această transformare a percepției ajută sportivii să gestioneze mai bine durerea fizică și să performeze la un nivel înalt, chiar și în condiții de efort extrem.

Referințe

1. http://www.csdinamo.eu/psihologie-sportiva/psihologie-sportiva/rezistenta-la-efort-maximal
2. Hutchinson, A. (2018). Endure: Mind, body, and the curiously elastic limits of human performance. Edit. HarperCollins.
3. https://books.google.ro/books/about/Exercise_Physiology_Human_Bioenergetics.html?id=yJGibwAACAAJ&redir_esc=y
4. Goggins, D. (2018). Can’t hurt me: Master your mind and defy the odds. Lioncrest Publishing.
5. Bowman, B., & Phelps, M. (n.d.). How Michael Phelps Used Visualization to Stay Calm Under Pressure. Your Swim Log.
6. Jurek, S., & Friedman, S. (2012). Eat & Run: My Unlikely Journey to Ultramarathon Greatness. Houghton Mifflin Harcourt
7. Eliud Kipchoge Profile. Retrieved May 25, 2025, from https://worldathletics.org/athletes/kenya/eliud-kipchoge-14208194
8. 90 cei mai buni citate și zicale motivaționale pentru succes în sport

CS Dinamo, 26 mai 2025