Written by „Sub unghia ta e Romania. Pe tricoul tau… niste visuri umede”
Luni seara, in miez de Ardeal cu iz de autonomie second hand, s a intamplat o tragedie. Nu s a prabusit vreun pod, nu s a surpat vreo autostrada, nu s a pierdut iar PIB ul in buzunarele vreunui sobor de sinecuristi. Nu. Galeria lui Dinamo a comis cel mai abominabil gest de la injectia cu apa oxigenata in vene: a afisat un banner cu adevar. Da, ati citit bine: un adevar. Intins pe panza, nu indesat in editorialele de salon. A facut o gluma. Si nu orice gluma: una istorica, geografica si, vai mie!, romaneasca.
„Si pamantul de sub unghiile voastre e tot romanesc.”
Si pac! S a rupt planeta in doua, a crapat axa corectitudinii politice, iar in unele redactii corporatiste cu cafea bio si gandire progresista de import, o ceata de comentatori tv de serviciu a inceput sa horcaie democratic in toate limbile pamantului, mai putin romana. Ca i prea nationalista, probabil. Un comentator sportiv aproape ca a facut entorsa de indignare. Pe Facebook, s a declansat iadul. S au aprins beculetele sensibilitatilor europene de la Targu Mures pana la Bruxelles. Pai cum, dom’le, sa le spui oamenilor ca traiesc in Romania?
Serios acum… mesajul dinamovistilor a fost elegant. N au scris „Plecati la voi acasa!”, nici „Transplanturi gratuite doar pentru dacii verzi”. N a cerut nimeni retragerea pasapoartelor, a granturilor culturale sau a ciolanului dublu din bugetele publice a doua tari. Nu. Au servit o ironie fina ca o palma data cu manusa de box. Au soptit – ironic, subtil – ca orice ar vrea unii sa viseze pe harti colorate si tricouri vintage de hortysti, tot pe pamant romanesc isi taie unghiile. Sau… nu si le taie. Ceea ce e problema lor. Dar daca refuzi sa ti tai unghiile, sa nu te miri ca ajunge pamant romanesc si acolo. Pana in straturile de murdarie subcutanata ale gandirii revizioniste.
Un mesaj elegant, taios, fara sange pe pereti. Dar vai! In loc sa se rada, sa se bea o bere si sa se zica „Buna asta, bah baieti!”, a inceput bocetul ideologic. De aici au pornit o serie de scenarii apocaliptice: ce se intampla daca romanii glumesc? Pai ce sa se intample? Probabil se aliniaza planetele, se revolta ONG urile si li se ridica suporterilor permisul de bicicleta.
Cum, domnule, sa sugerezi ca Miercurea Ciuc e in Romania? In ce secol traiesti? In ce bulgare de istorie necosmetizata te invarti? Aici e altceva, mon cher. Aici se poarta harti cu Ungaria mare pe tricouri si poezii cu Horty in subtitrare. E ok sa vii la meciuri cu harta Ungariei mari pe tricou? Da. E „parte din identitate”. E ok sa afisezi simboluri istorice cu iz de fascism hortyst? Sigur, e „cultura locala”. Dar daca suporterii lui Dinamo scriu o ironie amara, o constatare cu parfum de pamflet interbelic, e jale. Se cere ancheta, suspendare, eventual si o spovedanie publica cu genunchii pe coji de paprika.
Hai sa ne intelegem: bannerul dinamovist n a jignit pe nimeni. Cu exceptia celor care se simt jigniti de existenta Romaniei, a alfabetului latin si a faptului ca nu si pot plati taxele in forinti. A fost o gluma. O gluma cu substrat, cu nerv, cu directie. O palma intelectuala aplicata pe obrazul gros al revizionismului kitsch.
Ma scuzati, dar e timpul sa va intreb: Bah, voi mai sunteti normali la cap? De unde dreaq v ati luat doctoratul in morala geopolitica?
Sa ceri sanctiuni pentru asta e ca si cum ai da amenda unui betiv pentru ca a cantat fals „Treceti batalioane romane Carpatii”. Ce pedeapsa ar trebui aplicata? Pai, niciuna. Poate doar un ras sanatos. Sa fim seriosi… ce pedeapsa sa aplici pentru sarcasm?
Ce ar fi sa le luam suporterilor caii de la bicicleta? Ca, vorba aia, de ce sa i lasi sa pedaleze printr o tara in care gura de canal e mai protejata decat ideea de romanitate? Sau, si mai bine, sa i punem la munca silnica la vopsit harti corecte politic, in care Ungaria mare nu mai cuprinde Transilvania, ci doar o bucatica simbolica de… paprika.
Sau, la o adica, sa i excludem de la meciuri pentru crima suprema: exprimarea unei idei. Asta e, baieti: libertatea de exprimare nu e valabila cand n are diacritice unguresti.
Asadar, ce urmeaza? O excomunicare din Uniunea Europeana pentru glume nationaliste? O directiva care interzice sarcasmul pe stadion?
Ceea ce trebuie sa inteleaga cei care s au inflamat la vederea acelui banner esta ca identitatea romaneasca nu e o scuza. E o realitate. Intr o tara in care ni se cere sa ne cerem scuze ca existam, bannerul asta a fost o palma lucida. Nu violenta. Nu urata. Lucida. Ca o gluma trista spusa in cimitirul natiunii. Si da, e o gluma buna. Atat de buna incat au luat o personal toti cei care stiu ca i vizeaza.
„Cand nu mai poti rade de adevar, e clar ca esti infrant”, spunea cineva destept. Adevarul e ca un banner cu ironie romaneasca a bagat mai multa frica in unii decat o divizie de jandarmi. Pentru ca i a prins cu mana in borcanul geopolitic: in loc sa si taie unghiile si sa joace fotbal, au venit cu nostalgii cartografice de secol XIX.
Daca „pamantul de sub unghii” e prea mult pentru voi, vs propun o varianta light: „Si gandurile murdare tot pe pamant romanesc le aveti.” Va repugna si asta? Atunci luati va unghiere si mai vorbim dupa.
„Si pamantul de sub unghiile voastre e tot romanesc.”
Nu e doar o ironie de stadion.
E o replica istorica, intr o epoca de amnezie controlata.
E un vers dintr un imn care nu se canta, dar se simte.
E un spray cu sare pe rana ipocriziei europene si pe granitele inchipuite ale celor care nu si au revenit din visul hortyst.
E o lectie de istorie, predata in stilul DNL: pe piept, cu nerv, cu sange alb rosu si cu limbajul simplu si taios al strazii.
Pentru ca, dragi critici, a fi roman nu e o ofensa. Dar a uita ca esti roman, da.
Si daca tot vorbiti de ura, ura e sa ti porti tricoul cu Ungaria mare la tine n Romania si sa ti se para ca ti se cuvine.
Ura e sa te faci ca ploua cand realitatea istorica ti se baga sub unghii.
Ura e sa i ceri romanului sa taca, pentru ca adevarul lui deranjeaza linistea falsa a minciunii voastre.
Si, in incheiere, un mesaj simplu pentru toti progresistii de hartie:
Daca un banner va sperie mai tare decat o harta revizionista, daca o ironie vi se pare mai toxica decat fascismul cu ceapa dulce si daca daca romanul care glumeste vi se pare mai periculos decat ungurul care vrea Ardealul inapoi, inseamna ca nu bannerul e problema…
Ci voi.
Si poate, doar poate, „pamantul de sub unghiile voastre nu e romanesc”. Dar macar glumele sa fie… 🙂 🤍♥️