Written by Luni, 14 iulie 2025. Această zi ar fi trebuit să reprezinte reintrarea în programul pe care îl are aproape săptămânal timp de 10 luni suporterul dinamovist care îşi susține echipa fizic, inclusiv în deplasări.
La prima vedere, o deplasare lungă, însă pe care fiecare persoană prezentă a aşteptat-o încă de la ultimul fluier al partidei de la Craiova, din playoff-ul sezonului trecut. Din păcate însă pentru suporterul dinamovist, incompetența anumitor persoane a dus la distrugerea totală a unei experiențe ce se anunța a fi una plăcută.
În ultimele zile am văzut multe păreri împărțite, unele bazate pe informații mai mult sau mai puțin, false. Aşa că am decis să prezint evenimentele din perspectiva suporterului prezent pe stadionul din Miercurea Ciuc.
Cu 15 minute înainte de începerea partidei, suporterii dinamovişti au încercat să intre în stadion. Un lucru puțin ciudat pe care l-am observat odată ajuns în fața sectorului alocat oaspeților a fost faptul că doar o mică porțiune din poartă era deschisă, porțiune prin care era lăsat un singur suporter să intre, aproximativ o dată la un minut, deşi în spatele acesteia se aflau cel puțin 4-5 stewarzi, gata să efectueze controlul corporal. De precizat ar fi şi inexistența turnicheților, un aspect ce denotă amatorism şi reprezintă unul dintre motivele pentru care stadionul din Miercurea Ciuc nu ar fi trebuit să fie omologat pentru Superligă.
După 10 minute în care numărul persoanelor care intraseră în stadion nu conținea 2 cifre, o parte dintre suporteri, revoltați, au solicitat ca întreaga poartă să se deschidă, pentru a putea grăbi accesul în stadion. În acel moment, din gura unui jandarm se aud urmatoarele cuvintele : ,,Ia hai mă să-i dăm de lângă poartă”. Soluția pe care a găsit-o respectivul a fost să lovească tot ce avea în față şi să dea cu gaze lacrimogene, neținând cont de prezența copiilor, dar și a femeilor, în zona respectivă. Evident, colegii săi ,,de pe baricade” i-au urmat inteligentul exemplu, încingând şi mai tare spiritele.
După alte 15 minute, intrăm în stadion. Tabela? 2-0, totuşi cel mai periculos scor. Ce facem? Ne punem pe cântat. În nu mai puțin de 3 minute, Musi înscrie. Speranță. Glasurile suporterilor se aud din ce în ce mai tare, în sfârşit trăiam ceea ce căutam şi ceea ce aşteptam de o lună întreagă. Însă acest delir se transformă iarăşi în agonie în foarte scurt timp.
Jandarmeria refuză accesul unui grup de suporteri în sectorul rezervat oaspeților din cauza faptului că ,,pare că sectorul a ajuns la capacitatea maximă”. Important de adăugat faptul că persoanele respective aveau bilete valabile şi nefolosite in sectorul alocat oaspeților, lucru care nu putea însă fi demonstrat din cauza inexistenței turnicheților. Însă tot vina suporterului recalcitrant este…
În acel moment, marea majoritate a suporterilor decid să părăsească tribuna în semn de solidaritate față de cei ale căror drepturi au fost încălcate, nu înainte să afişeze un banner cu mesajul : ,,Şi pământul de sub unghiile voastre / este tot românesc.” Un mesaj afişat ca răspuns la nenumăratele gesturi ostentative pe care le-au avut persoanele din zona aceea, de la tricouri şi steaguri, până la scandări împotriva țării din care, ce să vezi, fac parte.
Unul dintre oficialii gazdelor însă, nu a fost de acord cu mesajul afişat de câini şi a încercat să-l dea jos. Un aspect ce pur şi simplu m-a fascinat a fost nepăsarea pe care au afişat-o stewarzii aflați în fața sectorului oaspeților, stewarzi care refuzau să îşi respecte jobul pentru care erau plătiți. După mai multe contre, bannerul rămâne afişat, iar suporterii dinamovişti veniți din Bucureşti părăsesc stadionul.
După pauză însă, arena din Ciuc mai demonstrează încă o dată de ce nu ar trebui să găzduiască meciuri din prima ligă. Nocturna pică, meciul fiind întrerupt mai bine 30 de minute.
Cât despre partidă, rezultatul nu este unul bun. În schimb, eu unul am fost per total mulțumit de ce am văzut în teren. Un început oribil, plin de greşeli de amatori, însă atitudinea pe care am demonstrat-o după minutul 15 îmi dă speranțe pentru acest sezon. Am remarcat jocul lui Musi, jocul lui Danny Armstrong dar în special pe cel al lui Gnahore, care încă o dată demonstrează că este motorul acestei echipe. Singurul lucru care i se poate reproşa în anumite momente este lipsa rapidității la construcție, calitate pe care dacă o avea nu ar mai fi evoluat în România de mult timp.
Cred că sunt multe plusuri pe care le putem extrage din această primă etapă, dar şi minusuri, printre care se enumeră greşelile în lanț din apărare care încep de la nesiguranța de care dă, din păcate, dovadă Roşca. De asemenea, ar mai fi de precizat erorile de plasament pe care le-au făcut fundaşii noştri, în special în primul sfert de oră. Cu ocazia asta mi-ar plăcea să îi văd în terem pe Nikita Stoioanov şi poate, de ce nu, pe Epassy.