Dinamo a anunțat, în cele din urmă, rezilierea contractului cu Hakim Abdallah, atacantul transferat în urmă cu doi ani.
În traducere liberă: în timp ce alții vorbesc despre vânzări de milioane de euro, noi vorbim despre bani plătiți pentru ca un jucător să plece. Când ai un fotbalist cu cifre modeste, greu poți spera la altceva.
Venit într-o perioadă în care Dinamo avea resurse limitate, după un sezon petrecut în liga secundă, Hakim a oferit foarte puține momente în care să pară cu adevărat un jucător de care Dinamo se poate folosi în drumul spre performanță.
Aceste momente se traduc în 9 goluri și 6 pase decisive în 76 de meciuri. Incredibil de puțin pentru un fotbalist folosit atât ca vârf, cât și în benzi. Reușitele au fost rare și la distanță mare una de cealaltă. De exemplu, începutul sezonului trecut a fost promițător: două goluri în primele două etape, pase decisive, dar după accidentarea la umăr, a mai avut un singur meci memorabil – cel cu Unirea Slobozia, când a reușit o dublă. Probabil din acest motiv, Adi Mihalcea a insistat pentru transferul său.
Din păcate, era o cauză pierdută și despărțirea era necesară, mai ales că, odată cu plecarea lui, se eliberează un loc în echipă. Nu cred că va fi singurul jucător care va mai părăsi Dinamo în această perioadă.
În ultima mea discuție cu Hakim, la Săftica, m-a întrebat dacă suporterii dinamoviști încă îl contestă. Nu am avut alt răspuns decât să ridic din umeri și să-i spun: „You know how this is.” Iar el a înțeles și a spus: „This is football.” Așa este, din păcate. Deși nu putem spune că nu și-a dorit, pur și simplu nu a reușit. Acum, trebuie să privim înainte, spre viitor și spre un înlocuitor.