Written by Nu sunt antrenor și nici specialist în tactica fotbalistică, așa că nu pretind că părerea mea este extrem de avizată. Totuși, ca microbist și suporter, pot observa câteva aspecte care îngreunează jocul echipei.
La table, când dai cu zarul „șase-șase”, ești răsfățat de noroc. La fotbal, însă, să ai doi de „șase” pe teren nu aduce niciun avantaj – dimpotrivă, lucrurile se complică.
Fără să pretind că dețin adevărul suprem, consider că una dintre problemele majore ale lui Dinamo în prima repriză a meciului de ieri a fost că a avut în teren doi de „șase” – doi închizători cu calități similare, dar nicidecum complementari.
Kyriakou și Edy Gnahoré au abilități asemănătoare, cu un plus pentru francez, mai bine integrat în joc. Totuși, cu ambii pe teren, Dinamo riscă să nu funcționeze, mai ales împotriva unei echipe care se apără compact și joacă pe contre. Ambii preferă un joc așezat, lent, și niciunul nu pare genul care să-și asume mingea și să atace direct poarta adversă.
Acești jucători pot evolua împreună doar în fața unor echipe care lasă spații și urcă liniile. Împotriva echipelor reactive, prezența lor simultană pe teren devine o frână pentru Dinamo.
Nu mă mir că, în primele 45 de minute, Dinamo a evoluat cu frâna trasă, atâta timp cât Edy și Kyriakou preluau mingile aproape mereu cu fața spre propria poartă, jucau „la siguranță” cu pase scurte și înapoi. Echipa părea mai preocupată să țină de minge decât să accelereze spre poarta adversă.
Schimbările făcute la pauză au avut efectul scontat: Cristi Mihai pare jucătorul complementar pentru stilul celor doi, chiar dacă ieri a fost extrem de surescitat și, de multe ori, confuz pe teren, pierzând mingi simple.
Pot înțelege că, atunci când ai jucători noi, este dificil să formezi rapid un angrenaj funcțional; piesele au nevoie de o perioadă de rodaj pentru a funcționa corect. Totuși, nu cred că Dinamo poate dezvolta un fotbal ofensiv cu un mijloc în care ambii jucători interpretează o partitură extrem de precaută.
HAI DINAMO!