Written by Dinamo a obținut ieri trei puncte prețioase, după o repriză secundă chinuitoare — poate cea mai modestă din ultimele două sezoane. Nu e însă motiv de panică: tot ce trebuie este să învățăm să depășim acea „teamă de eșec” care ne trage înapoi.
Frica este un inamic invizibil, prezent atât la nivel individual, cât și colectiv. Când însă ai curajul să îți înfrunți temerile, jocul devine mai liber, iar rezultatele apar firesc.
Dinamo a suferit în primele etape, nu ca joc, ci la nivel de rezultate. Jocul însă a fost unul mult superior celui pe care l-am arătat ieri, în a doua repriză a meciului de la Clinceni. Este și unul dintre motivele pentru care nu cred că sunt motive reale de îngrijorare — fotbalul nu se uită în două săptămâni sau în patru zile. Prestația de la meciurile anterioare mă face să cred că suntem mai mult decât capabili de un fotbal solid și bun, iar prestația de ieri din primele 30 de minute mi-a confirmat acest lucru. Totuși, cum se poate explica diferența majoră între cele două reprize?
Nu cred că a fost euforia după meciul contra celor de la FCSB. Cred însă că, după primele etape în care am pierdut puncte printre degete, după meciuri în care am avut ocazii uriașe, ieri s-a făcut simțită teama de a risca. Alb-roșii au resimțit din plin efectul rezultatelor negative din primele trei etape, iar în momentul în care s-au simțit „cu sacii în căruță” după golul înscris de Cătălin Cîrjan, ușor-ușor s-au instalat autosuficiența și teama.
În urmă cu 4 zile am arătat că putem juca un fotbal bun spre foarte bun. Nu cred că băieții au uitat peste noapte cum să stea în teren sau cum să dea cu șutul în minge. Cred însă că, dacă vrem să nu mai avem surprize neplăcute, trebuie să fim mai încrezători în forța noastră și să nu ne lăsăm pradă temerilor.
Teama este un adversar tăcut, care pătrunde în tine fără zgomot, dar cu forță
Lăsați grijile, lăsați frica — jucați fotbal!
HAI DINAMO!
