Written by Dinamo practică un fotbal ciudat în această perioadă: alternează momentele în care nimic nu funcționează cu altele în care jocul arată total diferit.
A fost rău aseară în prima repriză a meciului cu UTA. Ai noștri păreau din același film ca în repriza secundă de la Clinceni, contra celor de la Metaloglobus. Neinspirați, fricoși, temători, apatici și lipsiți de voință, alb-roșii dădeau senzația că singura lor preocupare era să plimbe mingea în zone care nu le creau arădenilor nicio bătaie de cap.
Privind de la nivelul gazonului, impresia a fost dureroasă: UTA a venit să joace fotbal, Dinamo a încercat doar să mimeze. Arădenii au fost hotărâți, disciplinați și dornici să câștige fiecare duel, în timp ce alb-roșiii păreau paralizați de frică, preocupați doar să evite greșeala. Rezultatul? O primă repriză în care diferența dintre cele două echipe a fost uriașă – și, din păcate, vizibilă pentru toată lumea.
Repriza a doua a fost însă cu totul diferită. Dinamo a renăscut după pauză, iar schimbările inspirate au adus energia necesară pentru a împinge jocul spre poarta arădenilor. Atitudinea, agresivitatea pozitivă și determinarea au fost la un alt nivel, iar egalarea a venit firesc. Alb-roșiii au atacat din toate pozițiile, însă mici inexactități la finalizare au făcut ca scorul să nu fie răsturnat până la finalul celor 90 de minute
Care este însă adevărata față a lui Dinamo? Dacă ne luăm după primele 45 de minute, părem o echipă de play-out. Dacă privim ultimele 45 de minute, avem material de play-off. Cert este un singur lucru: dacă nu ridicăm nivelul pe tot parcursul meciurilor, vom continua să trăim aceleași rezultate contradictorii.
Chiar dacă am ratat mai mult decât arădenii și chiar dacă arbitrul Colțescu a dictat cu o ușurință suspectă cele două eliminări, rezultatul final poate fi considerat echitabil. Însă, dacă vrem să sperăm la mai mult, trebuie să jucăm fotbal nu doar 45 de minute, ci pe toată durata meciului.
HAI DINAMO