Written by Fotbalul este frumos în ochii fiecăruia dintre microbiști din multiple motive.
Goluri, jucători favoriți, culori ce îți plac, moștenire. În plus, fotbalul aduce aproape oameni din fiecare pătură socială și, în timpul meciului, nu contează meseria pe care o practici în timpul săptămânii, ci ești dinamovist, rapidist, stelist. Atât.
Fotbalul oferă multe momente interesante de-a lungul unui sezon, dar și de-a lungul unui meci. Am văzut multe meciuri când o echipă a avut posesie de aproape 80% din meci și a pierdut, dar și meciuri când un anume portar a făcut meciul vieții și nu a lăsat mingea să treacă pragul porții sale, iar uneori mingea nu intra în poartă.
Dinamo nu poate trage linie la finalul meciului contra rivalilor din Giulești doar prin prisma faptului că nu a marcat. Dinamo, o echipă în formă, puțin timorată de atmosferă și de importanța meciului, și-a ridicat nivelul și a jucat bine, spre foarte bine. Împotriva unei defensive bine structurate, care se așază foarte bine și își țin adversarii departe de buturile portarului, Dinamo și-a făcut ocazii. Jocul nu a fost unul plictisitor, deoarece întotdeauna au existat momente de panică în careul Rapidului.
Dar mingea nu a intrat în poartă. Nici la ocazia lui Stoinov, atunci când Koljić a respins într-un mod absolut incredibil, nici la ocaziile lui Șiviș, Muși, Perica. Cred că a lipsit puțină prospețime și concentrare în fața porții, astfel încât mingea chiar să treacă de buturile lui Aioani.
Cred că meciul a fost pierdut și pe faptul că Christensen nu a fost deloc blocat. Atât Dobre, cât și Petrila au fost puși în situații periculoase de jucătorul anterior menționat. Din punct de vedere ofensiv, Rapidul nu are prea multe de oferit, ar fi fost suficient ca cei trei să fie blocați.
Diferența cred că a fost făcută în niște momente de lipsă de concentrare. La primul gol, nu poate să îi imputeze nimeni lui Gnahoré acel autogol, fiindcă timpul de reacție pentru a respinge mingea în acel moment e aproape imposibil, deoarece el s-a bazat pe Kyriakou să respingă acel balon trimis la prima bară. Nesincronizarea lui Kyriakou în raport cu faza fixă, din păcate, ne-a costat.
La fel și golul doi, primit dintr-o minge pierdută aiurea în bandă de căpitanul Cîrjan, iar apoi Armstrong, retras în postul de fundaș lateral, l-a pierdut pe drum pe Manea și fostul jucător al CFR-ului a înscris simplu din fața porții.
Ca și concluzie, cred că e un duș rece pentru jucători și pentru staff, semn că e imperativ ca nivelul de concentrare să fie unul ridicat în meciurile de derby. Victoriile cu Slobozia sau Hermannstadt nu sunt suficiente, iar pentru a demonstra că suntem demni de top 3, avem nevoie de o altă viteză și imagine în derby-uri. Nimic nu e pierdut, de aici avem doar de crescut și de învățat, iar viitorul arată bine.