Direcția și țintele corecte!

După mulți ani — prea mulți pentru gustul nostru — Dinamo și-a regăsit direcția corectă. Clubul se reconstruiește, traiectoria sportivă a revenit pe făgașul potrivit, iar „țintelor” pe care le criticam „din oficiu” s-au schimbat, în mare parte.

Istoria și lecțiile ei!

Istoria este o chestiune neinteresantă pentru cei care cred că doar „azi contează”, de parcă experiența lor de viață ar fi început acum trei zile. Pentru alții însă, este o materie obligatorie de studiu și o sursă permanentă de lecții pentru cei care își doresc un viitor în care să evite capcanele trecutului.

În mod evident, istoria — mai ales cea recentă — poate fi interpretabilă, dar avem totuși câteva date exacte care ne oferă repere clare. Iar în fotbal, statistica nu este niciodată influențată de interpretări personale.

Pe baza cifrelor, observăm că traiectoria performanțelor lui Dinamo s-a schimbat drastic începând cu sezonul 2009–2010. Practic, de atunci nu s-a mai discutat despre primele poziții sau despre titlu ca obiectiv realist, deși retorica vremurilor spunea altceva.

Acest sezon poate fi considerat un punct de cotitură, marcând o schimbare radicală de direcție. Din păcate, a deschis o perioadă de declin care s-a oprit abia în puncte foarte joase.

Întâmplător sau nu, momentul de cotitură a coincis cu efectele crizei economice majore din România:

• 2008: falimentul Lehman Brothers (septembrie 2008) a declanșat un șoc financiar internațional; piețele și bursele au căzut dramatic.

• 2009: multe economii au intrat în recesiune clară, cu scădere accentuată a PIB-ului, creștere a șomajului și dificultăți economice profunde.

Această criză a afectat și Dinamo: resursele financiare s-au redus semnificativ, iar clubul nu a mai putut investi la nivelul necesar pentru a concura la vârf. Din acel moment, obiectivul titlului a devenit mai mult un deziderat teoretic.

Negoiță – speranțe deșarte!

Acționarii din acea perioadă au devenit „ținte” în ochii suporterilor, iar nemulțumirea a crescut până la cote alarmante în 2012–2013. Se spunea atunci: «Dinamo sărăcește continuu, deși afacerile celor care patronează clubul înfloresc constant».

Venirea lui Ionuț Negoiță nu a adus schimbarea radicală promisă. Deficitul financiar de aproximativ 20.000.000 de euro a condus la prima insolvență a clubului, în perioada mai 2014 – septembrie 2015.

După ieșirea din insolvență, Dinamo a părut să poată spera la mai mult, dar rezultatele s-au menținut doar două sezoane: locul 4 în 2015–2016 și locul 3 în 2016–2017. A urmat o perioadă de gafe manageriale și restricții financiare, care a culminat cu vânzarea către escrocii spanioli. Suporterii au fost nevoiți să preia destinul clubului pentru a-l menține în viață.

Nu este de mirare că Ionuț Negoiță a devenit și el o țintă în ochii multor suporteri dinamoviști.

Sezonul 2021–2022 – „Ori învingem, ori murim!”

Deși Dinamo supraviețuia doar datorită eforturilor suporterilor și câtorva investitori, clubul a reușit miracolul revenirii în Liga 1. În partea a doua a sezonului, au apărut și investitori noi, ceea ce a marcat un alt moment de cotitură.

Creștere constantă!

Dinamo de astăzi pare pe o direcție complet diferită. După revenirea în Superliga, clubul a devenit treptat o echipă cu pretenții la locurile fruntașe. Încă nu am ajuns la stabilitate totală, dar contăm din nou pe plan sportiv.

Țintele noastre s-au mutat de la criticarea acționarilor către concentrarea asupra rivalilor tradiționali. Să sperăm că această perioadă de creștere și stabilizare va continua mulți ani.

HAI DINAMO!