Written by Se spune că îndoiala este apanajul oamenilor inteligenți; noi, ceilalți, avem doar certitudini — și suntem adesea mai eficienți decât bunul Creator atunci când facem predicții.
Apariția comunicării pe rețelele de socializare, dincolo de efectele cu adevărat benefice pe care le are, a readus în atenția tuturor „colțul microbiștilor din Cișmigiu” sau poiana lui Iocan din celebra carte a lui Marin Preda.
Discuțiile au rămas aceleași, de când e fotbalul și de când sunt microbiștii:
— Îți spun eu, Dinamo ia campionatul!
— Fugi, mă, de-aici! Îți spun eu, și-ți dau scris: nici nu termină în primele trei!
— Vorbiți amândoi prostii! Vă spun eu — câștigăm Cupa României!
În mod cert, în dialogurile noastre, certitudinea asupra unui viitor nesigur este elementul esențial. Cumva, acel „Îți spun eu” devine argumentul suprem, care nu admite niciun fel de contrazicere. „Am zis eu” înseamnă pentru mulți — garantat 100%.
Poate ar fi bine să lăsăm loc îndoielilor, să realizăm că, în viață, singurul lucru sigur este că nimic nu e sigur, și să înțelegem că nici marele Dumnezeu nu a mai fost sigur asupra acțiunilor propriei creații atunci când i-a dat omului liberul arbitru — capacitatea de a distinge binele de rău și de a lua propriile decizii.
Observ că, și în acest an, la fel ca și sezonul trecut, foarte mulți dinamoviști pornesc cu certitudini absolute: sigur nu terminăm în primele trei echipe, sigur FCSB câștigă campionatul, sigur vom avea probleme mari.
Argumentul lor? „Îți spun eu!”
Chiar mă gândesc că cei de la Facebook ar trebui să adauge alte insigne, în afară de cele de „Membru activ”, „Creator de conținut” sau „Membru valoros”. Cred că ar fi esențial să existe și insigne de Demiurg, Ajutor de Demiurg sau Atotștiutor în devenire.
Poate ar fi bine ca eu, Demiurgul, să înțeleg că nu știu ce îmi rezervă viitorul — și, în niciun caz, viitorul sportiv al lui Dinamo, care depinde de atât de mulți factori. Poate eu, Demiurgul, ar fi bine să realizez că acest sezon este departe de a se fi încheiat și că tot ce pare „sigur” astăzi poate deveni extrem de nesigur mâine. Poate ar fi bine să înțeleg că viitorul nu este nici scris, nici stabilit — nici de mine, nici de alții. Poate eu, Demiurgul, sunt doar un om care are vise, temeri și îndoieli.
ÎȚI SPUN EU, OMULE! …de fapt, nu-ți spun nimic. Cred că ar fi mai bine să ne bucurăm de clipa prezentă și să lăsăm grijile viitorului și certitudinile deoparte.
HAI DINAMO!