Fir-ai al dracu’ de primar.

Viața de fotbalist, la fel ca a celor care aleg să devină persoane publice prin ceea ce fac, vine la pachet cu faimă, glorie și recunoaștere, dar și cu critici, uneori chiar cu insulte.

Discrepanta dintre vis si realitate.

Atunci când îmbrățișezi cariera de fotbalist, pe lângă pasiunea pentru acest sport, inevitabil visezi la momentul în care vei primi aprecieri, cronici pozitive și mulțimea îți va striga numele. Realitatea este însă puțin diferită de vis: oricât de bun ai fi, oricât de mult ai munci, vor exista întotdeauna voci critice. Nu vei putea să-i mulțumești niciodată pe toți.

Visul acela frumos este perturbat constant de cei care aleg să te critice indiferent de eforturile tale. Este prețul „faimei” pe care ești obligat să îl plătești.

În folclorul nostru există o expresie care surprinde cel mai bine acest lucru: „Fir-ai al dracu’ de primar, c-ai pus pe uliță var!” E bine că ai „pus var”, dar te-ai gândit la cei care ajung acasă pe șapte cărări? Nu vezi că ne murdărim, incompetentule? Și, pe deasupra, știm că varul este de proastă calitate, provenind de la o firmă a consilierilor tăi.

În mod cert, fotbaliștii vor avea întotdeauna voci critice. Ei trebuie să înțeleagă că singurii care scapă de critici sunt cei care nu fac nimic notabil și de la care nimeni nu are absolut nicio așteptare.

Capcana aprecierilor venite din „popor”!

Accesul facil la internet și la rețelele de socializare a adus un preț suplimentar: opinii extrem de variate. Unele sunt asumate, venind de la oameni care își arată identitatea și își asumă ceea ce spun. Însă multe provin de la persoane care se ascund în spatele unor profiluri fără poze sau alte informații care să le facă identificabile.

În general, aceste profile „ascunse” reflectă teama celor din spatele tastaturii de a-și asuma propriile afirmații. Personal, am învățat să le ignor și să nu-mi mai bat capul cu ele. Principiul este simplu: dacă cineva se consideră zero și nu își asumă ceea ce spune, de ce aș da eu valoare acelui zero?

Trebuie să înțelegem, însă, că orice apariție publică — inclusiv pe terenul de joc — este supusă analizei tuturor, chiar și a celor cu valoare zero. Și acesta este un preț pe care trebuie să-l plătești dacă vrei să fii fotbalist.

Tot pățitu’ e priceput!

În acești ani de Radio Dinamo, am realizat ceva important: pierd vremea încercând să conving niște conturi fără nume. Am fost combativ, am răspuns impulsiv — până când am înțeles că nimicul face parte din preț. Acum îi blochez. Viața e prea scurtă să dai valoare celor care nu și-o asumă.

De aceea, sfatul meu pentru jucătorii lui Dinamo este simplu: bucurați-vă de elogii și încercați să le obțineți în permanență, dar acceptați că vor exista mereu meciuri după care cineva va spune: „Fir-ai al dracu’ de primar!”