În fotbal există echipe mari și mici. Echipele mari atacă, echipele mici se apără. E legea nescrisă a fotbalului.
Dinamo a jucat aseară ca o echipă mare. Dinamo cu o echipă cotată la jumătatea lotului Rapidului. A atacat o echipă de locul 2 cum nu a mai făcut-o până în acest sezon. Tentative au mai fost și în sezonul trecut dar până aseară nu s-a mai întâmplat asta.
Ca suporter dinamovist am fost plăcut surprins de forța ofensivă a lui Dinamo dar, mai mult, de intenția clară a lui Zeljko Kopic de a juca la victorie.
Nicolae Iorga spunea: ,,Sunt succese care te înjosesc și înfrângeri care te înalță.,, Dinamo a pierdut, în primul rând pentru că nu a reușit să introducă mingea în poartă. Uitați-vă la cifre. 20 de șuturi spre poartă, 6 pe spațiul porții. Număr mult mai mare de mingi jucate în careul Rapidului. Nu mai vorbim despre imensa inspirație la șutul lui Stoinov sau despre faptul că playmakerul nostru Cîrjan a întârziat o fracțiune de secundă la golul anulat din repriza a doua. La Prima, analistul Basarab Panduru a sintetizat meciul așa: 1 șut spre poartă, 2 goluri, 3 puncte.
Dinamo a fost ieri echipa mare. Care a atacat și a jucat la victorie. A pierdut dar nu e prima oară când fotbalul e nedrept. Dinamo trece la un alt nivel. Și a fost clar aseară. Am atacat FCSB, am atacat Universitatea Craiova, am atacat Rapidul. După o victorie și un egal am pierdut pe câteva greșeli dar asta nu e un capăt de țară.
Dinamo își va continua drumul spre playoff și sper spre cupele europene. Am pierdut și nimeni din apropiații lui Dinamo nu e fericit. Dar am fi fost mulțumiți oare doar cu un rezultat pozitiv și o prestație modestă? Poate că unii da, dar Dinamo adevărat pe care eu l-am văzut în anii ‘90 nu se apara cu nici un adversar din campionat. Era cea care dicta tonul. Și la nivel internațional mai pierdea vezi meciurile cu Sampdoria (eliminare nu înfrângere) sau cu Anderlecht, cel mai bun exemplu. Cànd juca cu orice adversar pe plan intern inspira teamă. Vă mai amintiți ce strigă galeria? Cine intră în Groapă, fără cinci nu scapă. Și cred că ne apropiem de marele Dinamo din anii ‘90. Ne apropiem, drumul e lung. Poate o să mai simțim gustul sălciu al înfrângerilor dar ne transformăm într-o echipă mare.
Să fie clar, aseară o echipă cotată pe hârtie la 29 milioane de euro a tremurat în multe rânduri în fața unui Dinamo cotată la 15 milioane de euro. Și cu o mare doză de șansă a càștigat. O bătălie. Nu războiul. Transformarea lui Dinamo dintr-o echipă cu aspirații de a rămâne în Divizia A într-un colos nu e simplă și necesită timp. Răbdare de ce nu. Dar cel mai important este ca suntem pe drumul cel bun. Și cred că pe acest drum lung înfrângerea contra Rapidului de aseară ne poate înălța.
Rețeta succesului e clară nu trebuie să inventăm roata. Și uitați-vă la Rapid. De câți ani se investesc bani grei nu să ia titlul, ci să ajungă în cupele europene. Și până acum nu au reușit. În mult mai puțin timp noi am ajuns într-o aspirantă la cupele europene. Și poate în acest an o să reușim cu încă niște transferuri reușite în iarnă. Drumul spre Make Dinamo great again continuă și în mod cert vor mai fi înfrângeri.
Trebuie să fim lângă Dinamo și să avem puterea să ACCEPTĂM și înfrângerile de genul celei de aseară.
Articol trimis de Sima Viorel.