Written by Articol scris de Vladimir Ionescu.
20 de șuturi, 61% posesie, 11 cornere, cel puțin trei ocazii mari risipite… Așa sună a doua înfrângere a lui Dinamo din acest sezon, scrisă parcă la fel ca cea din iulie de la Galați.
Dezamăgirea e mare, e normal, probabil în vestiar e și mai mare. Dar cea mai mare capcană acum ar fi să ne pierdem optimismul. După ani de zile, echipa joacă, combină, a arătat bine cu fiecare adversar – și am jucat deja aproape cu toți.
De compromis sezonul nu se pune problema, e prea devreme, sunt cinci puncte până la primul loc, chiar mai puține după înjumătățire. Când te uiți la numele echipelor care sunt sus, parcă podiumul pare și mai realizabil.
Singurul lucru pe care riscăm să îl compromitem este starea de spirit. Entuziasmul, energia care a scos zeci de mii de oameni din casă într-o duminică seară. Bucuria de a fi lângă Dinamo – un Dinamo care joacă.
Reacția-reflex ar fi să umplem internetul de critici și nemulțumiri, dar oare merită jucătorii asta? Până la urmă, tot ei ne-au creat senzația că anul ăsta putem să ne batem în sfârșit pentru „19”, iar lupta e încă în desfășurare.
„Să nu facem nuntă la victorie și înmormântare la înfrângere”.