Written by Dinamo a reușit aseară o victorie spectaculoasă în fața celor de la CFR Cluj, într-un meci care a avut absolut totul: goluri, ratări monumentale, execuții de clasă și un final plin de dramatism.
Înainte de partidă spuneam că prindem CFR în cel mai vulnerabil moment din ultimii opt ani. Echipa care altădată domina autoritar Superliga a ajuns între timp o formație cu multe fisuri interne — jucători valoroși individual, dar fără coeziune, fără spirit de echipă, fără acel sentiment de familie care o definea cândva.
Dinamo venea din postura unei echipe aflate în zona de play-off, dar care pierduse puțin din ritm în lupta pentru primele locuri, în fața rivalelor Botoșani, Rapid și Craiova. O victorie era nu doar necesară, ci vitală, pentru a evita o criză de formă și de încredere.
În prima repriză, s-a simțit din nou teama în joc. Am părut o echipă cu o treaptă de viteză mai jos, blocată de frica de a greși, de teama criticilor, de lipsa de asumare. Iar asta, paradoxal, în fața a peste 8000 de suporteri care nu au încetat nicio clipă să încurajeze echipa. CFR a demonstrat că are încă jucători cu valoare și, în câteva rânduri, a fost aproape să deschidă scorul.
A făcut-o după intrarea lui Luis Munteanu, iar în acel moment părea că inevitabila criză despre care vorbeam se apropie. Pentru prima oară după mult timp, s-a auzit un murmur de nemulțumire din tribune. Dar ceea ce anul trecut părea o întâmplare s-a repetat: banca tehnică a salvat din nou meciul.
Intrările lui Karamoko și Soro au schimbat complet dinamica jocului — și, poate, chiar direcția sezonului. În loc să ne afundăm într-un impas, Dinamo a obținut un succes care poate cântări enorm: pentru moral, pentru încredere și pentru calculele play-off-ului.
Karamoko a demonstrat că este, în acest moment, cel mai în formă atacant al lui Kopic. A marcat după o combinație spectaculoasă cu Perica, confirmând că putem evolua eficient și cu doi atacanți. Odată cu ei, am crescut ritmul, am urcat liniile, am pus presiune. Iar momentul de grație i-a aparținut lui Alberto Soro — un gol de colecție, o acțiune individuală plină de curaj și rafinament, demnă de un jucător care, nu întâmplător, a fost cândva transferat de Real Madrid. O execuție care a eliberat energia întregului stadion: noi, în tribune, ei, pe gazon — toată suflarea dinamovistă a trăit explozia bucuriei.
Victoria vine la momentul perfect. O adevărată gură de oxigen, o injecție de moral și o dovadă că echipa începe să prindă consistență. Putem privi cu încredere spre etapele următoare și, pentru prima dată după mult timp, chiar și spre orizonturile europene.