Written by Fluierul de final al meciului cu CFR Cluj a însemnat, pentru Dinamo, finalul turului sezonului regular.
„Acesta nu este sfârșitul. Nici măcar începutul sfârșitului. Dar este, poate, sfârșitul începutului.”
– Winston Churchill, discurs din 10 noiembrie 1942, după victoria Aliaților la El Alamein.
Alb-roșiii stau bine în clasament după aceste prime 15 meciuri, însă trebuie să realizăm că am parcurs, până astăzi, doar jumătate din cursă și că mai avem mult din acest „maraton” numit sezonul regular.
Dacă ar fi să compar campionatul cu întrecerile atletice, sezonul regular ar fi un maraton, iar play-off-ul o cursă de sprint — cu sau fără obstacole.
Mulți dintre noi suntem tentați (inclusiv eu) să ne gândim că accederea în play-off este deja bifată.
Dar asta ține de latura emoțională. Partea stângă a creierului, cea axată pe logică, îmi trimite semnale că, în acest moment, nimic nu este sigur și că mai avem de alergat până vom vedea linia de final a maratonului.
Mă bucur că suntem bine poziționați și că șansele noastre de a ne atinge primul obiectiv sunt mari.
Însă greul abia de acum urmează. În ultimele etape am văzut cum s-au „scos cuțitele pe masă” — intensitatea, efortul și duritatea au crescut semnificativ față de startul sezonului.
Din fericire, ne putem gândi și la un loc în top 3. Jocul echipei ne îndreptățește să sperăm la acest lucru.
De aceea, pachetul motivațional care include menținerea în zona podiumului și distanțarea de locul 7 ne va face mereu să fim în priză și să nu lăsăm loc de relaxare.
Suntem bine. Hai să încercăm și mai bine — și mai mult de atât.
HAI DINAMO! 🔴⚪