Alberto Soro a marcat vineri seară, pe Arena Națională, unul dintre cele mai spectaculoase și decisive goluri ale sezonului.
Nu a fost doar un gol important, ci o execuție rafinată, o mostră de clasă care ne-a făcut, în sfârșit, să spunem: ”așa finalizează un jucător trecut pe la Real”. Parcursul său la Dinamo a fost plin de suișuri și coborâșuri, iar senzația acum e că povestea lui aici e departe de final.
Când a sosit la Dinamo, Soro venea cu un C.V. impresionant, greu de egalat în Superligă. Țin minte prezentarea lui live la Radio Dinamo1948 — părea un transfer de gală, un nume cu greutate. Și cum să nu fie? Vorbim despre un fotbalist cumpărat de Real Madrid cu 3 milioane de euro, un jucător văzut la acea vreme drept un mare talent al Spaniei. A evoluat la nivel înalt — meciuri în Primera División, apariții în Europa League, cifre solide în Segunda, toate la o vârstă fragedă.
Totuși, la Dinamo a ajuns într-un moment de declin profesional, nu de ascensiune. Nu era un transfer de perspectivă, ci o încercare de relansare. S-a simțit că forma sa scăzuse, iar poziționarea greșită pe teren, mai ales în bandă, nu i-a pus în valoare calitățile tehnice.
Cu un salariu consistent și un impact redus, conducerea dinamovistă a răsuflat ușurată când, în iarna trecută, a reușit să-l împrumute în Portugalia, la Chaves. Doar că nici acolo Soro nu a reușit să se impună — o situație lose-lose, fără beneficii pentru nimeni.
Contractul său cu Dinamo e valabil până în 2027, iar clubul are obligația să-l onoreze. Forma slabă și lipsa ofertei au blocat orice transfer extern, astfel că în vară, Kopic a decis să-l includă în lotul pentru cantonamentul din Polonia. O decizie strategică: să-l readucă în formă, să-i ofere minute și, poate, vizibilitate pentru un alt transfer. Nicidecum pentru Dinamo.
Oferta dorită nu a venit, iar Soro a rămas la Dinamo — inițial o rezervă tăcută, aproape invizibilă. Puțini mai credeau în el. Printre excepții, colegul meu Sorin Badea, care a intuit potențialul său în amicalele din vară, mai ales când a fost folosit în zona centrală, acolo unde Soro pare că respiră fotbal.
A început să prindă minute cu greu, dar constant. Poate că asta a fost cheia: răbdarea. Forma mai puțin inspirată a altor jucători ofensivi i-a deschis ușa, iar el a profitat. Golul cu CFR nu e un accident, ci rezultatul unui proces de reconstrucție — al încrederii, al mentalului, al motivației. Ori de câte ori a intrat, Soro a arătat implicare, disponibilitate, dorință. Iar fotbalul, uneori, chiar răsplătește răbdarea.
De aici încolo, întrebarea e captivantă: ce urmează pentru Alberto Soro la Dinamo?
Va deveni acel jucător capabil să decidă meciuri, așa cum speram când a venit? Va fi arma secretă de pe bancă, care schimbă soarta partidelor? Sau va rămâne doar autorul unui gol de antologie?
Povestea rămâne deschisă — și merită urmărită.
Statistici Alberto Soro:
- 
63 de meciuri, 3 goluri și 8 pase decisive la Granada
 - 
70 de meciuri, 6 goluri și 9 assisturi la Real Zaragoza
 - 
8 partide europene, 1 gol și 1 pasă de gol
 - 
26 de ani — încă timp suficient pentru o revenire spectaculoasă
 
