Written by Dinamo a remizat cu Petrolul pe „Arcul de Triumf”, iar peste acest rezultat plutește un sentiment apăsat de dezamăgire.
Dinamo avea oportunitatea să urce din nou pe prima poziție a clasamentului, chiar și temporar, și să realizeze acest obiectiv în fața propriilor suporteri, după ce reușisem același lucru și în deplasarea de la Sibiu. Contextul era favorabil, momentul părea potrivit, iar cadrul ideal pentru a confirma trendul pozitiv.
Fotbalul rămâne însă spectaculos tocmai prin imprevizibilul său — uneori frustrant, alteori fascinant. Nu câștigă de fiecare dată favorita de pe hârtie și nu se impune automat echipa superioară ca exprimare. Există rezultate contra cursului jocului, iar aseară am fost chiar noi în centrul unui astfel de scenariu.
Reflexul imediat este să îndreptăm toate criticile către Epassy pentru gafa comisă — și, într-o anumită măsură, este justificat. A fost o eroare majoră de interpretare, un cumul de decizii greșite, o fracțiune de haos mental și lipsă de claritate în execuție. Un moment de colaps decizional, atât la ieșirea inițială, cât și la faza care a precedat centrarea decisivă. Totuși, dacă reducem analiza strict la acea secvență, ignorăm deficiențele colective din joc.
Eficiență ridicolă: Dinamo a înregistrat nu mai puțin de 21 de șuturi, dar doar 4 pe spațiul porții. Un randament ofensiv inacceptabil pentru o echipă cu ambiții de top. Ne construim faze, generăm volum, ajungem în poziții bune — dar finalizarea este deficitară. Nu a fost un asediu continuu la poarta adversă, însă una dintre explicații este simplă: execuțiile au fost imprecise, multe încercări fără direcție, fără calibraj. Când produci atât de mult și concretizezi atât de puțin, dezechilibrul devine evident. Cu un xG de peste 3, un singur gol pe tabelă este sub orice standard. S-a întâmplat și cu U Cluj — atunci am scăpat fără să fim sancționați, acum nu. Nu este sustenabil să crezi că un gol marcat rezolvă automat meciul.
Atitudine deficitară după 1-0: Reacția echipei după deschiderea scorului a fost sub așteptări. Retragerea a fost greu de explicat și și mai greu de acceptat. S-a instalat impresia de autosuficiență, o relaxare prematură, ca și cum avantajul minim ar fi fost suficient pentru gestionarea partidei. Nu a fost doar o percepție izolată — mesajele de la final au confirmat aceeași evaluare. Suporterii așteptau o replică autoritară, control teritorial, presiune continuă. În schimb, am cedat inițiativa și am oferit spații. Practic, i-am invitat să creadă în șansa lor. Fotbalul pedepsește pasivitatea, iar când eroarea a venit, nu am mai avut timp de reacție. Cu Hermannstadt am fost salvați pe final, acum nu a mai existat acel moment providențial.
Jucătorii din față nu au produs: Nu întâmplător se discută tot mai des despre nevoia unui atacant suplimentar. Karamoko rămâne un jucător valoros, dinamic, capabil să creeze dezechilibru, dar nu poate livra la parametri maximi meci de meci. De aceea este esențial să existe alternative competitive. Aseară, soluția de pe bancă a intrat abia în minutul 90, prea târziu pentru a influența partida. Perica nu mai reprezintă o opțiune, iar Mazilu a fost introdus în prelungiri, fără timp real de impact. Problema nu ține doar de vârf — cu mici excepții, producția ofensivă a fost modestă la nivel de ansamblu.
Da, Epassy a greșit, dar rezultatul nu poate fi pus exclusiv pe umerii lui. A fost un meci cu multiple gafe și cu un joc ofensiv ineficient. Nu mai putem funcționa pe ideea că un gol marcat împotriva unei echipe precum Petrolul garantează victoria. Urmează confruntări mult mai complicate, iar nivelul de productivitate din atac trebuie să crească vizibil.