Un joc demn de inimioară thumbnail

Un joc demn de inimioară

Dinamo a debutat în 2026 într-un meci oficial cu miză, iar startul de an ne-a oferit o partidă intensă, atractivă și relevantă pentru ceea ce urmează.

Știu că poate a devenit obositor să insist asupra acestui aspect, dar trebuie spus răspicat: cei prezenți aseară pe stadion pot confirma că este inacceptabil să programezi un meci în luna ianuarie, în plină iarnă, la temperaturi care au coborât mult sub pragul înghețului. Este o sfidare la adresa jucătorilor, a suporterilor și a fotbalului, în general. Dar lecția o știm deja: noi vorbim, noi auzim, iar replica va veni invariabil – „depindem de banii din drepturile TV”.

Revenind însă la esență, la jocul propriu-zis, pentru că acesta este cu adevărat important, recunosc că aveam un semn de întrebare înaintea partidei. Am fost prezent în cantonament alături de echipă și nu spun acest lucru propagandistic, cum ar putea considera unii, însă Dinamo a arătat excelent pe durata stagiului de pregătire, iar aseară așteptam confirmarea a ceea ce văzusem acolo. Un Dinamo în formă, cu o identitate bine conturată, cu jucători conectați și cu o reală poftă de joc.

Din fericire, pot răsufla ușurat, pentru că exact acest lucru l-am primit. Dinamo a prestat un fotbal de foarte bună calitate și, urmărind evoluțiile tuturor echipelor din această rundă, pot spune fără rezerve că practicăm cel mai convingător joc. Un fotbal total: organizare defensivă solidă, cu mici sincope, dar să nu uităm că nu am întâlnit un Metaloglobus, ci o Universitatea Cluj aflată, conform formei recente, printre cele mai competitive echipe de la venirea lui Bergodi.

Din punct de vedere ofensiv, Dinamo a arătat excelent. Unii ar putea susține contrariul, având în vedere că am avut un xG de 3,26 și am ratat ocazii importante pe bandă rulantă. Dar există și componenta hazardului, atunci când lovești bara de două ori vorbim și despre o doză serioasă de ghinion, nu doar despre ineficiență. Scorul este unul mincinos, iar partea plină a paharului este evidentă: ajungem constant în poziții de finalizare, doar că ne mai lipsesc finețurile, micile reglaje. Avem posesie, avem identitate, avem o bancă din ce în ce mai consistentă și toate argumentele, cred eu, pentru a ne implica serios în lupta pentru trofeu.

Kopic spunea că oferă „inimioare” doar celor care muncesc și care merită cu adevărat. Cred că întreaga echipă merită o inimioară din partea noastră. Iar previziunea mea rămâne în picioare: la meciul cu Petrolul, peste două etape, vom fi pe primul loc. Îmi mențin poziția și cred cu tărie că acest scenariu se va materializa. Pentru că, înainte de toate, Dinamo mă face să cred!

Lasă un răspuns