Oameni și oameni. Dinamoviști și dinamoviști.

În urmă cu câteva luni, ne rugam la Dumnezeu să apuce ziua de mâine. Ieri a fost alături de noi și a încurajat echipa din stadion.

Iustin a băut o cafea cu Doamna cu Coasa, apoi i-a întors spatele și a revenit alături de noi, cei pe care îi iubește și îi va iubi mereu. Lovit crunt, a avut puterea să își revină, să se pună pe picioare, să lupte cu slăbiciunile organismului, iar apoi să vină acolo unde știe că se trăiește cu adevărat dragostea pentru Dinamo: pe stadion.

Iustin nu cauta scuze si nu are nevoie sa le caute, el are motive reale pentru care ar putea oricand sa spuna, „nu vin pe stadion”. Boala, frig, distanta, bani, sunt motive reale pe care parintele Iustin le poate invoca oricand, pentru a nu fi prezent la stadion. Cu toate astea a ales sa vina pe Arc sa sustina Dinamo.

Un om care se recuperează după un AVC hemoragic sever a ținut să fie ieri alături de echipa pe care o iubește. Iustin se pare că și-a găsit motivul. Mulți dintre noi vom arunca acum sute de motive pentru care nu putem fi prezenți pe stadion.

Sunt oameni și oameni. Sunt dinamoviști și dinamoviști.

Nu suntem în cel mai bun moment. Sperăm doar să ne revenim. Unii dintre noi avem de mult timp acel motiv care să ne aducă lângă echipă; alții vor găsi sute de motive pentru a sta departe și a critica de la distanță.

Iubim aceeași echipă, dar suntem atât de diferiți.

HAI DINAMO! 🔴⚪

P.S. La intrarea pe Arenă, lui Iustin era cât pe ce să i se oprească medicamentele pe care trebuie să le ia la o anumită oră — venise cu ele într-o cutiuță.

În tot acest timp, mulți dintre noi am considerat că nu merită Dinamo să fim prezenți alături de echipă.

Oameni și oameni. Dinamoviști și dinamoviști.