Written by Dinamo a obținut ieri un punct pe stadionul din Mioveni, prea puțin pentru a ne ajuta cu adevărat în campionat, dar poate fi punctul pe care se poate construi.
Dinamo joacă, într-un fel, fără un atacant central de careu, iar jocul are o cu totul altă dinamică în momentul în care în teren se află jucători capabili să evolueze pe acea poziție.
Nu mi-au plăcut primele 45 de minute ale meciului de aseară. Am încercat un joc direct, pe contre, departe de stilul cu care am fost obișnuiți în ultimii doi ani. Cumva, am încercat să ne batem cu Argeșul cu armele lor, lucru care nu a funcționat. Piteștenii au avut cel puțin trei ocazii mari în prima repriză, în afara golului primit după o decizie extrem de controversată a brigăzii de arbitri.
Repriza secundă a fost diferită. Karamoko, Gnahoré și Pușcaș au dat o altă consistență jocului nostru. Am urcat liniile și am început să punem presiune pe poarta adversă, am egalat, iar cu puțin mai multă inspirație în decizii puteam să ne întoarcem învingători de la Mioveni.
Partida de ieri a fost o radiografie clară a jocului lui Dinamo din ultima parte a sezonului: previzibil și ineficient atunci când jucăm fără atacant, mai periculos atunci când avem un vârf care știe ce să facă în teren.
Dinamo nu duce lipsă de joc, ci de finalitate. Iar diferența dintre un obiectiv ratat și unul atins poate sta într-un singur profil de jucător.
HAI DINAMO!