Written by “Am 80 de ani, nu invidiez pe nimeni, nu am nici un fel de alt interes, singurul interes al meu este SUCCESUL, trăiesc din asta, din asta trăiesc, nu obţin SUCCES, mă îmbolnăvesc mor”!
Este una din ultimele tirade ale lui nea Mircea, ţâfnos conform normelor societăţii actuale, pasionat conform deceniilor pe care le-a traversat în fotbalul mare, nea Mircea s-a stins cum a trăit, pentru fotbal, pentru SUCCES.
Lumea s-a schimbat, îşi vede de clipa alertă, de click-ul de zi cu zi, este firesc. Trăim acum! Opruţ, tăvăleala publică a lui Raţiu din 2026, a lui Raţ dintr-o seară de CHL cu Barcelona, sunt secunde ale parcursului imens. Nea Mircea ştia mai bine ca oricine că victoriile şi înfrângerile durează o săptămână, până la primul meci. Este aproape un proverb, patentat de cursul anilor, de focul cu care ardea pentru meserie.
Trăim din actualitate, puncte fixe din istoria unui club uriaş, este rolul nostru să chibiţăm, ca peste tot în lume. Nea Mircea rămâne cu reacţiile de pe planeta fotbal, multe, uriaşe, elogiose. A fost gigant!
M-am supărat pe nea Mircea la momentul Rapid, îl iubeam, marele Dinamo era identitatea sa, a generaţiei mele. Şi noi ce facem Mirceo!?.. şi a venit Mister, îl iubeam şi pe el. TITANII! Tot ce a avut mai bun clubul ăsta!
Nea Mircea s-a stins în focul meciurilor mari! A fost orgolios!? A fost egoist!? Probabil da…dar era Lucescu, avea dreptul să facă fix asta, să iasă din viaţă aşa cum a trăit, pentru fotbal, pentru stima lui, pentru România.
S-a dus nea Gigi, s-a dus nea Mircea, Mister stă în casă şi aşteaptă finalul unei lumi care nu îl mai încape, şi pe care din poveşti o adora cu lumeşti şi nelumeşti!
…şi NOI ce facem Mirceo!? NOI trebuie să reînvăţăm să trăim pentru SUCCES, avem dreptul ăsta după momentul DDB, după mulţii ani de suferinţă. Mediocritatea nu este o soluţie! MIRCEO … este semanătura şi lupta noastră să recâştigăm identitatea marelui Dinamo, aşa cum l-ai lăsat, cu semifinale de cupe europene!