Exista temeri în suflarea dinamovistă, temeri care generează rețineri înaintea meciului cu Fcsb, temeri care ne fac să fim oarecum cu frâna de mână trasă înaintea acestui derby.
Am văzut destul de multe comentarii care sugerează că numărul, relativ mic, de bilete vândute este generat de „frica” unei noi înfrângeri în fața rivalilor. Sper că acest mod de gândire să nu devină propriu suporterilor dinamoviști. Cu siguranță am avut și avem multe păcate, dar niciodată nu am putut fi acuzați că suntem fricoși, atunci când este vorba de a ne susține echipa.
„Un pas făcut cu curaj valorează cât o mie de gânduri ezitante.”
Este normal să dezvoltăm anumite temeri, într-un colțișor al creieirului fiecăruia dintre noi exista frica de eșec. Fie că vorbim despre fotbal, despre viața de zi cu zi, despre prima zi de scoală sau prima întălnire, mereu am avut acea „voce” care ne șoptea că lucrurile pot merge rău. Am știut, conștient sau nu, să nu ascultam de acea „frica de eșec” să o închidem ermetic astfel încât să nu devină o povară asupra acțiunilor noastre viitoare.
Duminică întâlnim un adversar care are prima șansă, calculele hârtiei sunt de partea lor, dar asta nu înseamnă că trebuie să lăsăm frica să ne domine și să nu credem în noi. Le cerem jucătorilor să lupte „pentru noi” să aibe curaj, întrebarea este noi avem curajul necesar sau acultam de frica interioară și preferăm să bagăm capul în nisip? Este ușor să fii curajos când ai toate atu-urile în mana ta, când ești favorit, e simplu și nu presupune curaj, curajul vine atunci când ești conștient că pleci cu șansa a doua dar alegi să lupți până la capăt.
Fotbalul presupune emoții puternice, emoții la care rezistă cei curajoși și puternici, pentru cei „fricoși” cei care vor să vină „doar când sunt siguri de victorie”, recomandăm alte sporturi și alte echipe. Câinii nu au fost niciodată fricoși, indiferent de momentul prin care a trecut echipa.
Duminică ne vedem pe stadion.
HAI DINAMO!