20 de ani mai târziu

15 septembrie 2005, o zi istorică pentru Dinamo.

Pentru cei trecuți de 30 de ani, meciul cu Everton are o însemnătate aparte. Eu, unul, când vorbesc despre meciuri de referință din istoria mea ca suporter, dintre cele trăite live, confruntarea cu Everton este undeva în cap de listă.

Dinamo întâlnea echipa britanică în drumul către grupele Cupei UEFA. Everton nu era un club oarecare, ci o formație de primele locuri în Premier League, cu un an înainte. Pe bancă se afla cel care era considerat, încă de pe atunci, urmașul lui Sir Alex Ferguson. În teren, fotbaliști importanți, internaționali precum Neville și Cahill – unul dintre cei mai buni australieni din istorie. O echipă plină de vedete, care venea la București să o înfrunte pe Dinamo lui Ioan Andone.

După un sezon relativ dezamăgitor – era perioada în care orice clasare mai jos de locul 1 era considerată un eșec – Dinamo încerca imposibilul împotriva trupei lui David Moyes.

Pe un stadion din Ștefan cel Mare arhiplin, a fost o seară glorioasă, de vis. Douăzeci de ani mai târziu, încă îmi amintesc bucuria produsă de acel meci și cum, parcă prin vis, vedeam mingea intrând în poarta lui Martyn. „Petre, Petre în careu… GOL DINAMO!” Ce seară magică! Florin Bratu a intrat în repriza a doua, după accidentarea lui Claudiu Niculescu, și a reușit o dublă care ne-a adus calificarea. Niculescu, Zicu, Petre și Bratu au fost marcatorii lui Dinamo. Ce jucători, ce echipă, ce victorie, ce bucurie! Dinamo elimina trupa lui Moyes și scria istorie.

Din păcate, în perioada post-2000 am avut foarte puține astfel de meciuri de referință, iar după 2010 aproape deloc. Istoria noastră are momente și partide magice, care trebuie onorate, dar în același timp prezentul are obligația să ofere generațiilor care vin astfel de clipe de neuitat.

În 2005 eram în prima săptămână de liceu și Dinamo mă făcea să fiu mândru că sunt dinamovist, să merg cu pieptul ridicat, pentru că tocmai umiliserăm o echipă din Anglia. E momentul ca și puștii de astăzi să trăiască astfel de meciuri, pentru ca peste ani și ani să le poată povesti, așa cum fac eu acum, ce a însemnat pentru ei o asemenea victorie. Pentru mine, rămâne una dintre cele mai frumoase amintiri!

Mulțumesc, Dinamo, și acum, la 20 de ani distanță, pentru acea seară magică!

• Primul „11” al lui Dinamo: Gaiev (GK), Pulhac (3), Tamaș (4), Moți (5), Goian (14), Mărgăritescu (6), Zicu (7), C. Petre (C, 8), Niculescu (9), Grigorie (10) Pleșan (19)

• Primul „11” al lui Everton: Martyn (GK, 25), Yobo (4), Weir (C, 5), Bent (7), Davies (10), McFadden (11), Cahill (17), P. Neville (18), Nuno Valente (19), Osman (21),Hibbert (22