Written by Dincolo de cele trei puncte, Karamoko și Soro au adus o schimbare de direcție majoră: alb-roșii au evitat o criză și speră din nou, justificat, la primele poziții.
În fotbal se spune că nu contează cum câștigi, ci să câștigi. Totuși, maniera în care s-a obținut victoria de aseară ne oferă mult mai mult decât cele trei puncte puse în joc.
In fotbal, atunci cand vorbim despre formarea unei echipe, sunt momente cand ai nevoie de sansa, de acel „noroc” care sa schimve total cursul luptei.
Golul lui Soro poate insemna pentru Dinamo, ceea ce „bara lui Bodin” a insemnat pentru generatia de aur a fotbalului romanesc.
Ne intoarcem putin in timp , 31 de ani, sa ne aducem aminte de momentul cheie care a schimbat destinul unei generatii.
În minutul 83 al meciului decisiv din preliminariile Campionatului Mondial 1994, galezul Paul Bodin a trimis mingea în bara transversală din penalty, la scorul de 1-1.
Câteva minute mai târziu, Florin Răducioiu a marcat golul victoriei pentru România, 2-1 — rezultat care a trimis naționala României la Mondialul din SUA.
Acel moment a schimbat cursul istoriei fotbalului românesc — pentru că Mondialul din SUA 1994 a fost cea mai bună performanță a României din ultimul secol.
Dinamo a fost aproape de o „criză”. Acel moment în care încrederea echipei în propriile forțe — și, odată cu ea, încrederea suporterilor și a tuturor celor implicați — putea fi serios zdruncinată.
Dar Karamoko și Soro au fost, pentru Dinamo, ceea ce a fost Răducioiu pentru România în meciul din ’94: un semnal că suntem vii, că suntem importanți, că existăm și că ne vom lupta până la capăt pentru șansa noastră.
HAI DINAMO!