Written by S-a vorbit destul de mult timp despre așteptările din acest sezon.
Unii suporteri sunt mai temperați în dorințe și în obiective, alții își doresc o dezvoltare exponențială în vederea țintelor clubului, mai ales în acest sezon. Însă acționarii și conducerea administrativă par să adopte o poziție preventivă și continuă parcursul fără a sări etapele planului elaborat în urmă cu doi ani.
Iar acest lucru nu este unul rău, însă reprezintă un aspect cu care nu suntem obișnuiți, atât ca fani înfocați ai clubului Dinamo, cât și ca simpli consumatori de fotbal. Răbdarea nu este un termen foarte cunoscut în rândul suporterilor români, dar este un element necesar pentru o dezvoltare sănătoasă. Un club solid crește pe principii, strategii și viziune. Creșterea forțată aduce rezultate rapide, dar fragile, în timp ce creșterea organică presupune timp și stabilitate.
Stabilitatea pare să fie cuvântul de ordine care descrie activitatea clubului Dinamo de la instalarea lui Zeljko Kopic, iar ca atitudine în teren, băieții chiar joacă din adâncul inimii.
Fotbalul, până la urmă, este un joc simplu. Iar dorința noastră, a fiecărui fan dinamovist, este să-și vadă favoriții jucând cu sufletul. Nu putem cere victorii în fiecare meci, indiferent de adversar, dar putem cere atitudine, dorință și luptă până la ultima picătură de sudoare.
Cu un joc simplu, pressing agresiv și pase bine gândite, cu mintea limpede și cu inima deschisă, nu ai cum să pierzi cu adevărat. Se poate întâmpla să pierzi un meci pe tabelă, dar dacă fiecare jucător joacă din adâncul inimii, echipa nu ne va pierde pe noi niciodată.
Luni are loc un derby extrem de interesant între două dintre cele trei potențiale candidate la titlu. Observ că niciuna dintre echipe nu subliniază explicit că luptă pentru titlu. Strategia de PR funcționează similar de ambele părți, doar Cîrjan este mai vocal și subliniază că visul lui este să câștige titlul cu Dinamo. Însă strategia de PR are rolul ei, discuțiile din vestiar sunt altele, iar lucrurile se simt diferit în vestiar și pe teren.
Putem spune orice despre lotul lui Dinamo din ziua de azi, dar nu putem spune că băieții duc lipsă de dorință de a performa și de a lupta. Ei au nevoie de liniște, dar și de sentimentul că vom fi alături de ei indiferent de rezultat, iar ei, la rândul lor, vor demonstra că fiecare metru alergat contează și poate fi contorizat în favoarea noastră.
În meciuri ca acesta, peluza și tribunele nu sunt doar decor. Ele trebuie să facă parte din joc și să fie al doisprezecelea jucător. Spiritul lui Dinamo înseamnă luptă, autodepășire și sacrificiu, nu confort, iar culorile alb-roșu nu se negociază în funcție de locul din clasament.
Indiferent de rezultat, lucrurile se văd în clasament, punctele se adună, visăm să fim primii, așa că… hai să cântăm și să jucăm din adâncul inimii!