Dinamo mai are 11 meciuri în campionat și, sperăm, încă două în Cupa României.
Suntem în obiectiv în ambele competiții. De acum întrebarea este simplă: luptăm împreună până la final sau ne divizăm?
Suntem într-un moment oarecum dificil, poate primul cu adevărat problematic al acestui sezon. Există tentația de a porni o vânătoare de vrăjitoare și de a căuta „vinovați” și „vini” pentru un potențial eșec. Cred că este cea mai dăunătoare atitudine pe care o putem avea în acest moment.
Suntem înaintea unor bătălii dificile. Nu am pierdut nici războiul din SuperLigă, nici pe cel din Cupa României. Tocmai de aceea cred că acum este momentul să înțelegem că trebuie să luptăm cu toții: noi în tribune, jucătorii pe teren, iar oficialii în birouri.
„Ask not what your country can do for you — ask what you can do for your country.”
(Nu te întreba ce poate face țara pentru tine — întreabă-te ce poți face tu pentru țara ta.)
Le cerem celor din club unitate, să creadă în șansa lor și să lupte umăr lângă umăr. Nu cumva asta trebuie să facem și noi, ca suporteri?
Dacă avem pretenții de la ei să ne ofere fotbal bun și rezultate de calitate, atunci trebuie să oferim și noi un suport pe măsură – prin încurajări, chiar și în momentele dificile.
Asta nu o facem criticând din spatele unor taste și căutând „un Moțoc” căruia să-i tăiem capul, ci altfel: încurajând echipa și la bine, și la greu.
Primesc foarte des în emisiuni următoarea întrebare: „Dar ce, nu avem voie să criticăm?”
Răspunsul meu este simplu: ba da. Dar în momentele acestea nu avem nevoie de critici, ci de încurajare.
Nu avem nevoie de specialiști de pe margine, ci de suporteri care își pun fularul la gât și cântă pentru echipă.
Vom avea timp pentru analiză, pentru laude sau pentru critici la finalul sezonului.
Acum trebuie să fim „all in” pentru acel Dinamo pe care îl dorim.
