Written by Dinamo pleacă de la Cluj cu un singur punct, dar cu o prestație solidă, în care și-a dominat adversarul și a creat mult mai multe ocazii.
Este un scenariu care s-a repetat prea des în acest sezon. Am ajuns aproape imuni la el. Pentru alții ar fi un thriller, pentru noi a devenit deja rutină. Din păcate.
Un joc bun, confirmat de xG superior, posesie mai bună și un volum consistent de ocazii, dar doar un singur gol marcat. Dacă sezonul trecut excelam la eficiență și transformam aproape orice oportunitate, acum am trecut în extrema opusă: ratăm cu o seninătate dezarmantă și irosim ocazii care pot fi, fără exagerare, numite monumentale.
Cum să descrii ratarea lui Karamoko, rămas singur cu portarul la 11 metri, cu unghi deschis și toată poarta în față, dar care trimite mult peste? Cum să explici execuția lui Danny, care plasează perfect cu capul, îl depășește pe Popa, dar Huja scoate incredibil de pe linia porții? Iar momentul lui Cîrjan este, poate, definitoriu: singur cu portarul, încearcă o „scăriță” prea moale, blocată înainte de a deveni gol. Ghinion, ineficiență și multă frustrare – combinația care ne-a adus, din nou, doar un punct.
Partea bună există: Dinamo joacă. După o perioadă în care acest lucru nu mai era evident, revenirea unor jucători importanți în primul 11 a readus consistența și calitatea. Am ajuns chiar să fim comparați, în anumite momente, cu Barcelona. Dar dincolo de imagine, rămâne întrebarea esențială: ce obținem concret?
Două puncte în patru etape de play-off, ultimul loc și o distanță considerabilă față de zona europeană. Șansele la primele poziții sunt minime, iar senzația dominantă este una de frustrare: echipa arată că poate, dar ceva o blochează exact în momentele decisive.
Mai există timp pentru o schimbare reală? Putem transforma jocul bun în rezultate? Nu vorbim de perfecțiune, ci măcar de un minim de eficiență: un gol din trei-patru ocazii clare. Suficient cât să validezi ceea ce construiești în teren.
Dinamo dă semne de revenire. Dar, din păcate, există riscul ca această revenire să vină prea târziu și să valoreze, din nou, prea puțin.