Written by După o pauză de 11 ani, Dinamo a reușit ÎN SFÂRȘIT să o învingă pe Rapid. 4033 de zile. Atât trecuse de la ultima noastră victorie împotriva giuleștenilor într-un meci oficial.
După o partidă excelentă, ajutați și de o prestație lamentabilă din partea rivalilor, Dinamo rupe, într-un final, seria de nereușite în meciurile cu rivalii bucureșteni și reușește să câștige. Bucuria, descătușarea de la golul lui Cîrjan cred că a descris perfect cât de mult ne doream acest succes.
Recunosc, eram unul dintre pesimiștii cu privire la șansele noastre pentru acest meci. După un meci extenuant și demoralizant, cu doar trei zile în urmă împotriva Craiovei, ne vedeam victime sigure în derby-ul cu Rapid. Consideram că un egal ar fi fost de aur, însă, cu ajutorul unei inginerii tactice din partea lui Kopic și multă muncă și dăruire din partea băieților, am rămas cu trei puncte extrem de importante.
A fost foarte îmbucurător de văzut că eliminarea dramatică din Cupa României nu le-a afectat moralul câinilor și că au jucat cu Rapid ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. După multe meciuri în care Dinamo părea clar câștigătoare, dar termina cumva pierzând sau la egalitate, a fost extrem de plăcut să obținem o victorie atunci când mă așteptam mai puțin. După 3 meciuri în care ne-au învins complet nemeritat, în sfârșit s-a întors roata!
Nu o să mă îmbăt cu apă rece, totuși. Este clar că forma penibilă a Rapidului și atmosfera dezastruoasă din cadrul clubului giuleștean au favorizat și ele victoria noastră. Însă nu vreau să le iau meritele băieților noștri. Merită pe deplin felicitați pentru faptul că nu au lăsat acea înfrângere dureroasă de joi să le zdruncine moralul și au dat tot ce au avut mai bun din ei pentru o victorie.
O înfrângere cu Rapidul ar fi fost lovitura de knockout pentru Dinamo în acest sezon. Giuleștenii s-ar fi distanțat la patru puncte de noi, iar lupta pentru un loc de Europa ar fi devenit aproape imposibilă. Mai mult decât în toate celelalte meciuri împotriva lor din acest sezon, aveam nevoie de această victorie ca de aer, nu doar pentru a ne menține în lupta pentru primele 3-4 poziții, ci și pentru a rămâne cu un moral bun pentru restul sezonului. Cum spun și englezii, „it’s not over until the fat lady sings”.
Urmează poate cel mai greu meci din tot play-off-ul, deplasarea de la Craiova. Universitatea este o echipă redutabilă pe teren propriu, pierzând doar de două ori pe Oblemenco în acest campionat. Oltenii vin, de asemenea, și cu un avantaj psihologic după ce ne-au eliminat din Cupa României. Va fi un meci extrem de greu din toate punctele de vedere, Dinamo plecând clar cu șansa a doua.
Însă, așa cum am arătat în Cupă, Craiova nu e invincibilă. Am fost la doar 2 minute de a-i elimina. Orice este posibil, iar noi trebuie să ne jucăm șansa noastră, oricât ar fi de mică. Mai avem după aceea două meciuri extrem de importante pe teren propriu, cu FC Argeș și cu CFR Cluj. Două partide pe care suntem OBLIGAȚI să le câștigăm dacă mai vrem să sperăm la Europa.
După un final de sezon regulat și un start de play-off de coșmar, Dinamo dă, în sfârșit, semne de revenire. Nu suntem cei mai buni la niciun capitol, însă suntem o echipă unită și asta contează foarte mult. Va fi un final de sezon infernal, în care (aproape) toate adversarele noastre luptă pentru ceva, fie el loc de cupă europeană sau titlul de campioană. Însă, ca și la victoria din etapa a 4-a cu FCSB, sper ca și de data asta să căpătăm un moral bun și să dăm startul unei serii spectaculoase de meciuri fără înfrângere. Sunt conștient că nu va fi ușor, însă există o vorbă veche: „Adevăratele înfrângeri sunt renunțările la vis.”