Written by Odată cu preluarea lui Dinamo de către Red & White Management și instalarea la conducere a lui Andrei Nicolescu, clubul a traversat o perioadă de creștere constantă. Echipa care s-a zbătut în Liga a 2-a și care a obținut promovarea la capătul acelui baraj de poveste cu FC Argeș a trecut prin schimbări masive de-a lungul ultimelor trei sezoane.
Au venit jucători care au fost apreciați, jucători care au fost detestați, chiar și jucători apreciați care au ajuns să fie detestați. Au fost aduse atât nume sonore, cât și necunoscute, fotbaliști tineri și de perspectivă sau veterani ai sportului rege. Oameni care, într-o măsură mai mică sau mai mare, au contribuit la scrierea istoriei recente a lui Dinamo. Și, pentru că-mi place să-mi dau „teme grele”, am hotărât să fac o ordonare a acestor transferuri, de la cel mai slab la cel mai bun.
Mai întâi de toate, o să iau în considerare doar fotbaliștii care au jucat în măcar 5 partide sau 45 de minute cumulate în tricoul lui Dinamo, ca să am ce nota. Deci jucători precum Luca Bărbulescu, Casian Soare, Tabuncic sau Răzvan Began nu o să apară pe listă (sau dacă doriți, puteți să considerați că sunt toți la egalitate pe ultimul loc). Iar în al doilea rând, vă rog să țineți cont că acestea sunt doar părerile mele. Nu este nimic oficial la lista aceasta, ci doar o ierarhizare bazată pe ceea ce am văzut în timpul meciurilor și pe statisticile de pe site-uri de specialitate (precum FlashScore sau Transfermarkt). Am încercat să fiu cât pot eu de obiectiv, dar, având în vedere că am sau am avut favoriții mei la Dinamo de-a lungul acestor ani, este posibil să existe și o doză de subiectivism ici și colo. Dacă aveți comentarii sau „contestații” cu privire la listă, sunt gata să le citesc în comentarii 🙂.
Vă previn de pe acum că lista o să fie destul de lungă, aceasta fiind alcătuită din 42 de jucători. Așa că așezați-vă comod și hai să începem:
42. Edgar Ié
Edgar Ié a fost una dintre primele mari dezamăgiri în ceea ce privește transferurile lui Dinamo de după promovare. Fiind un jucător cu multe meciuri jucate la echipe precum Lille, Feyenoord sau Trabzonspor, așteptările au fost foarte mari din partea tuturor. Era cu atât mai important ca acesta să confirme în tricoul lui Dinamo, mai ales în condițiile în care echipa juca la vremea aceea într-un sistem cu 3 fundași centrali, iar cel mai important dintre ei (despre care vom vorbi în curând) căuta cu disperare să plece din club.
Evoluțiile sale, însă, au fost cel mult mediocre. Fundașul originar din Guineea-Bissau a avut doar 5 apariții în tricoul lui Dinamo, dintre care doar trei ca titular, părăsind corabia la finalul sezonului 2023-2024. L-am pus pe el pe ultima poziție în acest clasament din cauza discrepanței dintre CV-ul său destul de impresionant și realitatea jalnică cu care am fost lăsați.
41. Raul Rotund
Venit la Dinamo de la U Cluj în vara lui 2024, la vârsta de doar 18 ani, Raul era privit mai mult ca o soluție pentru viitor decât o certitudine. Acesta aproape că nici nu a fost „eligibil” pentru lista mea, însă am aflat cu surprindere că a evoluat 58 de minute în tricoul „câinilor roșii”. Din păcate, prestațiile sale n-au fost unele extraordinare, iar Rotund a fost împrumutat la Unirea Slobozia în startul acestui sezon.
Deși a avut un start îmbucurător la ialomițeni, unde a marcat două goluri în startul campionatului, unul dintre ele chiar în poarta FCSB-ului, tânărul atacant nu a convins și a fost împrumutat mai departe la ASA Târgu Mureș, în Liga a 2-a. Momentan, a adunat trei goluri în șapte partide pentru mureșeni, iar perspectivele sale de a mai continua la Dinamo nu sunt deloc optimiste.
40. Adrian Caragea
Crescut în Academia Gheorghe Hagi, Caragea făcea pasul către fotbalul occidental la frageda vârstă de 16 ani, când semna cu Sassuolo. Acesta a fost adus la Dinamo în vara lui 2024, tot din postura de tânăr de perspectivă. Deși a avut multe șanse să-și demonstreze calitățile, Adrian nu a reușit să profite de ele.
A jucat până acum în 32 de meciuri pentru Dinamo, în care a reușit să marcheze două goluri, ambele într-un meci de Cupă cu CS Dinamo. Deși este tânăr și mai are timp să crească, el având contract cu noi până în 2029, evoluțiile sale slabe mă împiedică să îl pun mai sus pe această listă. Cele două goluri ale sale sunt practic singurul motiv pentru care am ales să-l clasez deasupra lui Rotund.
39. Cristian Costin
De foarte multă vreme nu mi-am mai dorit să văd un jucător plecând de la Dinamo așa cum am făcut-o cu acest băiat. Adus în vara de după promovare pentru a-i crea concurență pe post lui Gabriel de Moura, Costin s-a impus destul de repede ca titular. Acest lucru nu s-a datorat atât de mult calității sale, însă, cât valorii contracandidatului său. A avut, ce-i drept, un gol și două assisturi în tricoul lui Dinamo, însă acestea au fost fapte sporadice.
Îmi amintesc cu groază numeroasele dăți când acesta era ridiculizat de jucătorii adverși sau de multele gafe pe care Costin le comitea cu o lejeritate ieșită din comun. Și acum mai am în minte imaginile de la meciul de la Constanța cu Farul, când a dat cu capul pe lângă minge, permițându-le adversarilor să ne egaleze pe tabelă. A fost un fotbalist cel mult util pentru perioada cât a jucat la noi și pe care nu vreau să-l mai văd vreodată purtând tricoul lui Dinamo.
38. Valentin Țicu
Ne mutăm de pe flancul drept al apărării pe stânga și vorbim puțin despre Valentin Țicu. Un jucător cu foarte mult potențial la un moment dat, tânărul fundaș lateral a fost mistuit de accidentări care l-au ținut o bună vreme departe de gazon. Adus la Dinamo în această iarnă ca soluție de avarie pentru Opruț, actuala valoare a lui Țicu era o necunoscută totală, iar așteptările pentru el nu erau foarte mari.
A evoluat până acum în șase partide pentru noi, patru în Superligă și două în Cupa României, de fiecare dată din postura de rezervă și având prestații modeste. E foarte posibil să aibă șansa debutului în formula de start în meciul ce urmează împotriva CFR-ului, dată fiind suspendarea lui Opruț, și va putea acolo să demonstreze dacă are valoare de Dinamo. Însă, la cât am văzut până acum din partea lui, este foarte probabilă o despărțire de Țicu la finalul sezonului. L-am poziționat deasupra lui Costin în această ierarhie pentru că Valentin măcar nu ne-a „mâncat” niciun meci până acum.
37. Lucas Alves
Lucas a semnat cu Dinamo în vara lui 2023, fiind adus pentru a întări apărarea fragilă care făcuse cu greu față în liga secundă. Lumea își punea mari speranțe în experimentatul fundaș brazilian, care evoluase ani buni în Elveția, la Luzern, iar Ovidiu Burcă, antrenorul nostru la vremea respectivă, l-a numit chiar căpitan de echipă. Evoluțiile sale, însă, au fost mai degrabă modeste, mult sub nivelul așteptărilor.
Deși era privit ca un lider al echipei, brazilianul a fost acuzat de unii oameni, printre care și Florin Prunea, că joacă la alibi și că nu-și dă foarte mult interesul, în ciuda faptului că era printre cei mai bine plătiți (dacă nu chiar cel mai bine plătit) jucători la vremea respectivă. Pe lângă toate astea, Lucas nici nu a dorit să continue foarte mult la Dinamo, alegând să plece la o echipă din Vietnam după doar o jumătate de sezon în tricoul „câinilor”. Singurul motiv pentru care l-am pus ceva mai sus pe listă față de cineva precum Costin, de exemplu, este că Dinamo a obținut măcar niște bani de pe urma sa, vânzându-l cu 65.000 €.
36. Antonio Luna
Am putea spune că avem un déjà-vu cu Țicu, pentru că am mai văzut o dată episodul cu fundașul stânga adus ca soluție de avarie pentru Raul Opruț. Un jucător cu CV impresionant, dar a cărui carieră ajunsese pe o pantă descendentă, Luna era adus la Dinamo în octombrie 2024 pentru a betona postul de apărător pe flancul stâng, acolo unde aveam un singur jucător.
Spre deosebire de Țicu, Antonio a reușit să strângă 15 meciuri oficiale în tricoul alb-roșu, dintre care 3 ca integralist. A plecat de la Dinamo la finalul acelui sezon, însă fără să-și treacă în cont vreun gol sau assist. Era un jucător pe care ne puteam baza în caz de urgență, însă e cât se poate de clar ca nu plange nimeni dupa el in momentul acesta, motiv pentru care se gaseste abia pe locul 36 in aceasta lista.
35. Christian Ilić
Croatul adus în vara lui 2023 din Cipru, de la Doxa, a avut un start modest în tricoul lui Dinamo, având câteva evoluții slabe și prinzând greu primul „11”. Lucrurile au părut că se schimbă odată ce am intrat în luna octombrie a acelui an, când și-a intrat mai bine în ritm și ajunsese unul dintre jucătorii de bază de la mijlocul terenului, profitând, ce-i drept, și de subțirimea lotului de la vremea respectivă.
Odată cu intrarea în noul an, însă, evoluțiile sale au luat-o din nou la vale, iar după înfrângerea cu 3-0 de la Sibiu, împotriva lui Hermannstadt, Kopic nu a mai contat pe serviciile sale. A părăsit-o pe Dinamo după numai un sezon, timp în care a evoluat în 24 de partide oficiale și a reușit două pase de gol. Un jucător mai mult de duzină, de care unii fani probabil că nici nu-și mai aduc aminte, poziția lui Ilić nu are cum să fie mai sus de 35.
34. Cristian Licsandru
Un alt jucător cu un destin nefericit, a cărui carieră a fost zdruncinată de accidentări, Licsandru era adus ca o viitoare speranță de la Petrolul în aprilie 2024. Profitând și de eligibilitatea sa pentru regula U21, tânărul fotbalist a reușit să strângă 11 meciuri în tricoul lui Dinamo, în care a avut evoluții destul de apreciate.
Ghinionul l-a lovit din plin, însă, în iarna acelui an, când a suferit o accidentare groaznică la genunchi. Ultimul meci jucat de Licsandru a fost în decembrie 2024, într-o partidă de Cupă împotriva fostei sale echipe, Petrolul. La aproape un an și jumătate de la acea întâlnire, Cristian nu a mai jucat nici măcar un minut într-un meci oficial. Recent, s-a aflat pe bancă la ultima partidă a lui Dinamo împotriva lui FC Argeș.
Este trist că, la fel ca în cazul lui Țicu, un posibil viitor luminos în fotbal a fost probabil distrus de astfel de întâmplări nefericite. Aflat încă la 23 de ani, Licsandru mai are ceva șanse să-și relanseze cariera, însă va fi dificil de revenit după o asemenea pauză lungă. Iar în ceea ce privește acest clasament, consider că locul 34 este maximumul pe care i-l pot oferi.
33. Petru Neagu
Transferul lui Petru Neagu la Dinamo, în ianuarie 2024, a fost o surpriză destul de mare pentru fanii alb-roșii. Un jucător care până atunci evoluase numai în campionatul Republicii Moldova, competiție considerată mult sub a noastră, era aproape de neînțeles ce așteptări aveau conducătorii și antrenorul lui Dinamo de la acesta.
Singura sa reușită ca jucător al nostru a venit într-un meci cu Sepsi, în iulie 2024, atunci când golul său ne aducea un punct din deplasarea de la Sfântu Gheorghe. În rest, prestațiile sale nu au fost deloc impresionante. S-a încercat un împrumut la Unirea Slobozia în a doua parte a acelui sezon, însă nici acolo nu a dat vreun randament. Neagu s-a întors în țara natală în septembrie 2025, atunci când a semnat din nou cu Bălți. Deși nu a fost vreo „sculă” de jucător, a făcut cât a putut cu calitățile pe care le are. Ținând cont că nici așteptările noastre nu erau foarte mari, consider că locul 33 este mai mult decât suficient pentru el (poate chiar puțin cam indulgent).
32. Charalampos Kyriakou
Un jucător despre care am mai vorbit în câteva rânduri în alte editoriale, Kyriakou a fost un tip în care sunt convins că șefii și antrenorul lui Dinamo și-au pus mari speranțe. Cipriotul venea din postura de căpitan al lui Apollon Limassol, cu multe meciuri în cupele europene și la naționala țării sale. Pentru mine era clar că cei din conducere îl vedeau pe Kyriakou ca pe un viitor lider al echipei, având o experiență mare în spate care îl recomanda.
Din păcate, adaptarea sa la fotbalul din România nu a decurs conform așteptărilor. Deși nu a fost neapărat slab, nici nu a reușit să se impună în primul „11”, în ciuda locului liber rămas la mijlocul terenului după plecarea lui Olsen. Cipriotul a petrecut jumătate de sezon la Dinamo, timp în care a adunat două pase de gol în 21 de meciuri oficiale. În ianuarie anul acesta a fost cedat de club înapoi în țara sa natală, la AEK Larnaca. A fost un jucător serios, care sunt convins că putea mai mult decât a arătat, dar faptul că nu s-a putut adapta la Dinamo îl lasă în acest clasament doar pe locul 32.
31. Gonçalo Gregório
Cred că încă de pe vremea lui Adam Nemec Dinamo s-a chinuit să-și găsească un atacant pe care să știe că se poate baza. S-a sperat în vara lui 2023 că Gregório urma să fie acel atacant. Venit la noi după un sezon decent la Leiria, unde marcase 11 goluri (chiar dacă au fost în Liga a 3-a din Portugalia), oamenii erau optimiști că Greg poate să explodeze în prima Superligă.
Primul și singurul său sezon la Dinamo a fost doar „ok”, reușind să înscrie de opt ori și să ofere două pase decisive în 41 de meciuri oficiale. Nu sunt cifre neapărat rele, dar oricum departe de ce se dorea de la un atacant de clasă. Nereușind să rupă plasele, neexcelând la niciun capitol în mod deosebit și lăsând de multe ori impresia de delăsare, Gregório a părăsit-o pe Dinamo la finalul acelui an competițional. N-a fost el cel mai slab atacant din istoria recentă a lui Dinamo, însă am decis să-l clasez doar pe poziția 31. Asta pentru că înaintea lui îl avem pe…
30. Alexandru Pop
„Popic” al nostru este o adevărată enigmă pentru noi. Atunci când îl transferam de la Oțelul în ianuarie 2025, lumea spera că acesta va exploda în tricoul lui Dinamo. Venea după un sezon bun la Galați, acolo unde reușise 11 goluri și 3 assisturi, iar pe parcursul anului în care semnase cu noi își trecuse deja în cont alte 5 reușite. Ei bine, lucrurile nu au stat așa cum ne-am așteptat.
Pop nu a reușit nici măcar un singur gol în sezonul în care a venit la Dinamo, lumea începând deja să-și pună semne de întrebare legate de el. Iar în sezonul actual a reușit 5 goluri și o pasă decisivă în 39 de partide oficiale, mult sub ce te-ai aștepta de la un atacant care a fost golgheterul fostei sale echipe. Acestea fiind spuse, probabil că vă întrebați de ce am ales să-l pun pe el deasupra lui Gregório în această listă. Ei bine, motivul este simplu și probabil unii dintre voi deja îl știți.
Deși golurile sale au fost rare, toate au fost importante. Datorită reușitelor sale, Dinamo a obținut: trei puncte la Cluj cu Universitatea, un punct la Craiova, trei puncte la Constanța, calificarea în semifinalele Cupei României în dauna Metalului Buzău și un punct la Cluj împotriva CFR-ului. Chiar dacă de multe ori pare că se ferește de joc și nu aleargă, golurile sale au cântărit enorm de fiecare dată. Pe lângă asta, Gregório a mai și înscris din penalty o dată sau de două ori, pe când toate reușitele lui Pop au fost din acțiune, motiv pentru care l-am trecut pe el pe locul 30, deasupra lusitanului.
29. Hakim Abdallah
Și, că tot vorbim despre atacanți, hai să ne aducem aminte și de fostul nostru vârf din Madagascar (țara, nu desenul animat). Hakim a fost unul dintre primii jucători aduși în campania de transferuri din vara lui 2023. Un jucător cu un fizic impresionant, de aproape 1,90 metri, dar și cu o tehnică neașteptată, lumea a fost inițial încântată de venirea lui Abdallah. În ciuda primelor impresii, însă, realizările nu au fost la fel de bune.
În cele două sezoane jucate pentru Dinamo, atacantul a reușit 9 goluri și 6 pase decisive în 74 de meciuri oficiale. Spre deosebire de Pop și Gregório, însă, Abdallah s-a confruntat constant cu accidentările cât a fost la noi, de multe ori acuzând dureri în timpul meciurilor. Chiar dacă reușitele sale nu au fost la fel de impresionante comparându-l cu ceilalți doi, mai ales raportându-ne la câte meciuri a jucat, l-am pus totuși puțin mai sus pe listă datorită faptului că Hakim măcar îmi lăsa impresia că încerca din răsputeri să facă ceva, luptând mereu pentru mingi.
28. Stipe Perica
Și, ca să încheiem această serie a atacanților, trebuie să vorbim puțin și despre Stipe Perica. Făcând și el parte din categoria jucătorilor care aveau un CV impresionant, dar a căror carieră începuse să o ia la vale, croatul a atras multe priviri în primul său sezon la Dinamo. Chiar dacă a venit în iarnă și a avut ocazia să joace în doar 16 meciuri, i-a impresionat aproape instantaneu pe fani, reușind să înscrie 6 goluri.
Spre deosebire de ceilalți atacanți care mai îmbrăcaseră tricoul alb-roșu în acei ani, Perica arăta a vârf veritabil. Simțea foarte bine jocul, se demarca excelent și era mereu omul potrivit la locul potrivit. Dacă adăugăm la asta și statura sa impunătoare, precum și jocul bun de cap, părea că Dinamo și-a asigurat atacul pentru sezonul ce urma.
Din păcate, lucrurile nu au stat așa cum ne-am fi așteptat. Din cauza unei accidentări care l-a chinuit o bună perioadă de timp, Perica a ratat startul sezonului curent, evoluând doar 10 minute in primele 8 etape. Iar atunci când a revenit, a părut cu totul alt jucător. Deși incă mai avea simțul său de atacant “de rasă” când venea vorba de demarcări, lăsa impresia că a uitat complet cum să tragă la poartă, ratând din niște situații halucinante.
Deși conducerea clubului a avut răbdare cu el, croatul nu părea să dea semne de revenire, așa că s-a luat decizia cedării sale în luna februarie a acestui an. Este trist că s-a ajuns în acest punct, mai ales că dăduse în sezonul anterior semne că poate fi un atacant de top pentru Superligă. În ciuda prestațiilor sale slabe din acest an, însă, Perica din sezonul 2024-2025 m-a impresionat suficient de mult cât să mă facă să-l plasez pe poziția 28.
27. Jordan Ikoko
Ne îndepărtăm puțin de zona ofensivă și ne întoarcem la apărare pentru a vorbi despre Ikoko. După dezastrul cunoscut sub numele de Cristi Costin, era aproape imposibil ca Dinamo să poată aduce un fundaș dreapta mai slab decât acesta. Iar prin aducerea lui Jordan, nu doar că au făcut o îmbunătățire pe acel post, dar părea inițial că au reușit să aducă un concurent solid lui Maxime Sivis.
Francezul a debutat în august, în partida cu Metaloglobus, dând startul unei serii de cinci meciuri consecutive cu prestații solide. Deși nu contribuia la fel de mult pe atac ca Sivis, Ikoko arăta mult mai sigur pe el în apărare, lăsând mai puține spații libere și oferind mult mai multă siguranță echipei. Iar în ciuda unei accidentări care l-a ținut departe de gazon timp de 5 etape, acesta a revenit în forță pe teren, având în continuare evoluții bune.
Lucrurile s-au schimbat, însă, odată cu intrarea în noul an. După o prestație foarte bună la Constanța, în victoria împotriva Farului, Ikoko a fost de nerecunoscut (coincizând, în același timp, cu forma slabă pe care o traversa întreaga echipă în acea perioadă). Din luna aprilie, Kopic nu s-a mai bazat aproape deloc pe Jordan, ultima dată evoluând doar 5 minute în înfrângerea din play-off de la Craiova.
Este foarte probabil, în opinia mea, ca Ikoko să-și încheie socotelile cu Dinamo la finalul acestui sezon. În ciuda recentelor sale evoluții slabe, însă, nu pot să uit cât de solid a fost în prima parte a sezonului, motiv pentru care consider că merită să fie pe locul 27 în acest clasament.
26. Adrian Mazilu
Și am ajuns probabil la cea mai controversată clasare de pe această listă de până acum. Mazilu era transferat cu surle și trâmbițe de la Brighton la finalul lunii august, pe o sumă importantă de bani (400.000 €). Deși avea un istoric medical destul de complicat și se știa că nu era apt de joc, lumea își punea totuși mari speranțe în fosta „perlă” a lui Gică Hagi și eram dispuși să avem răbdare cu el până când avea să-și reintre în ritm.
După ce a stat departe de gazon întreaga toamnă, Mazilu debuta la Dinamo la începutul lui decembrie, chiar în derby-ul cu FCSB. Kopic i-a tot oferit minute sporadice fostului „pescăruș”, iar lumea era în continuare răbdătoare cu el. Însă, pe măsură ce meciurile treceau și Mazilu tot nu juca nimic, acea răbdare a început ușor-ușor să se subțieze.
În momentul acesta, Adrian este din nou „pe bară”, confruntându-se acum cu o hernie inghinală, neștiindu-se când va reveni pe gazon. Singurul său avantaj în acest moment este că este în continuare tânăr, având doar 20 de ani, și că mai are contract încă vreo 2 ani cu Dinamo. Încă îl mai consider un jucător cu un potențial imens, însă până nu vedem CEVA din partea lui, nu-l pot pune mai sus de locul 26. Ținând cont strict de evoluțiile sale de până acum, poate că și aceasta este o poziție destul de exagerată…
25. Domagoj Pavičić
Sunt nevoit să vă mărturisesc un lucru: spre rușinea mea, uitasem complet de existența acestui individ. Imediat ce i-am citit numele lui Pavičić, îmi suna cunoscut, dar nu-mi aminteam deloc cine e, pe ce post juca ș.a.m.d. Din câte am putut afla ulterior, atât de pe FlashScore și Transfermarkt, cât și din câteva rezumate pe care le-am revăzut pe YouTube, acesta este mijlocaș central și a venit la noi împrumutat din Grecia, de la Aris.
Neamintindu-mi de el, mi-e imposibil să scriu ceva despre Domagoj din memorie, așa că mă iau strict după ce găsesc pe net. Și, din câte se pare, a avut evoluții bune, reușind chiar 3 pase de gol și un gol în cele 20 de meciuri oficiale pe care le-a prins la Dinamo. Sper că nu am comis-o în cazul lui Pavičić și acest loc 25 să nu fie nici prea sus, nici prea jos 🙂.
24. Adnan Golubović
Trecem acum la un jucător pe care mi-l amintesc foarte bine, și anume Golubović. Și el, la fel ca ceilalți portari care au venit după el la Dinamo, ne-a dat tuturor aceeași senzație: „Ne-am găsit portar!”. Păstrând proporțiile, era un goalkeeper care aducea mult cu Iker Casillas, în sensul că avea niște reflexe incredibile. Ca și ceilalți portari transferați în perioada aceasta, însă, suferea mult la ieșitul pe centrări.
Și-a făcut cum a putut treaba în sezonul de după promovare, reușind să păstreze poarta intactă în 12 dintre cele 44 de meciuri oficiale jucate. Anul următor, însă, prestațiile lui Adnan au fost într-o ușoară descreștere. După o accidentare în etapa a 16-a, într-o partidă cu CFR, accidentare survenită după ce a ieșit hazardat din poartă pe o minge lungă, și-a pierdut definitiv postul de titular în dauna lui Roșca.
Ar fi exagerat să spunem că Golubović a fost un portar slab. Omul și-a făcut cum a putut treaba, mai ales într-un sezon în care apărarea lui Dinamo nu era la cel mai înalt nivel, iar unele dintre paradele sale erau de-a dreptul senzaționale. Greșelile comise, însă, au fost suficiente pentru a-l convinge pe Kopic să-l păstreze pe Roșca în poartă ca titular, motiv pentru care poziția sa în acest clasament nu poate fi mai sus de 24.
23. Ianis Târbă
Târbă este un caz destul de interesant în momentul de față. Ca și alți jucători, precum Țicu, de exemplu, Ianis a prins minute sporadice în meciuri oficiale pentru Dinamo. Față de alți jucători de pe această listă, fotbaliști care au pus cu adevărat osul la rezultatele clubului în ultimii ani, realizările tânărului adus de la Celta Vigo în această iarnă sunt infime.
Marele avantaj pe care îl are Târbă în momentul acesta este timpul. Acesta va împlini abia 20 de ani anul acesta și mai are contract cu Dinamo pe încă două sezoane. Având în vedere că unii jucători din lot nu vor mai fi eligibili pentru regula U21 după sezonul 2026-2027, aceea poate fi o șansă imensă pentru Ianis să profite de situație și să își demonstreze valoarea.
Momentan, Kopic îl mai aruncă în luptă puțin câte puțin, ceea ce îl ajută pe acesta să rămână „conectat”. Din puținele minute în care l-am văzut jucând, Târbă pare un puști tupeist, căruia nu-i este frică să dribleze un adversar sau să tragă la poartă, chiar dacă nu-i iese de fiecare dată. Datorită potențialului pe care îl văd la el și vârstei încă fragede pe care o are, îndrăznesc să îl poziționez pe locul 23 în această listă.
22. Cristian Mihai
Așteptările noastre legate de Cristi Mihai erau destul de mari atunci când acesta era transferat de la UTA Arad pentru suma de 350.000 €, un record al lui Dinamo la vremea aceea pentru acest deceniu. Începutul de drum părea promițător; chiar dacă nu îi reușea tot ce își dorea pe teren, se arăta mereu la joc și se vedea că încearcă.
Cu timpul, însă, a intrat în gura suporterilor, prestațiile sale fiind din ce în ce mai slabe. Pase date aiurea, faulturi făcute aiurea — Mihai părea bezmetic din cale afară. Kopic a observat și el asta și îl folosea din ce în ce mai puțin, însă de multe ori nu a avut de ales din cauza faptului că trebuia să respecte regula U21 și nu avea alte alternative.
Deși a fost luat la ochi de multă lume pentru prestațiile sale slabe, a reușit totuși să ofere un gol și două pase decisive în cele 26 de meciuri oficiale la care a luat parte până acum, dintre care doar în opt a început ca titular. Iar faptul că încă are doar 21 de ani îmi dă speranța că poate va mai crește și, chiar dacă nu va deveni un jucător de bază, măcar va fi un mijlocaș pe care să ne putem baza la nevoie și de care să nu ne temem când îl vedem că intră pe teren. Deși nu-l văd peste alți tineri precum Târbă sau Mazilu, cele trei contribuții la gol pe care Mihai le-a avut până acum mă fac să-l pun deasupra lor în acest clasament, pe locul 22.
21. Maxime Sivis
Și am ajuns și în jumătatea bună a listei, iar primul din zona aceasta este Sivis. Francezul venea la Dinamo din postura de jucător liber de contract după despărțirea de Guingamp, echipă la care era titular de drept în Ligue 2. În cazul său, părerile sunt împărțite. Mulți oameni sunt mulțumiți de prestațiile sale, dar la fel de mulți îl și contestă.
Maxime este genul de wing-back care urcă foarte mult în față pentru a-și ajuta colegii din atac. Iar aceste urcări s-au dovedit utile în multe rânduri, francezul reușind să adune două goluri și patru pase decisive în cei doi ani petrecuți la Dinamo. Din păcate, pentru un fundaș partea ofensivă reprezintă doar o jumătate din fișa postului său, iar pe partea defensivă, Sivis nu stă la fel de bine.
Modul în care se apără Maxime este destul de deficitar. Deseori se poziționează greșit, lăsând complet liberă partea dreaptă a terenului, iar atunci când este pe poziții, se întâmplă să fie depășit cu ușurință de jucătorii adverși. Chiar și la urcările sale în atac, are momente când își asumă niște acțiuni sau pase riscante, pierzând mingea și punându-și echipa în situații dificile.
În ciuda carențelor sale, Maxime rămâne un jucător util pentru Dinamo. Mai are încă un an de contract cu noi și e foarte probabil să facă parte din angrenajul echipei și în sezonul următor, câtă vreme nu va primi vreo ofertă din afară. Deși mi-aș dori să văd o creștere la el, mai ales pe partea defensivă, îl consider un jucător suficient de bun pentru Dinamo (chiar dacă ar fi ca rezervă și nu titular) și pentru a merita locul 21 în clasamentul acesta.
20. Devis Epassy
Revenim între buturi pentru a discuta puțin și despre Devis Epassy. Eu unul aveam mari așteptări din partea camerunezului, mai ales că este și component al echipei naționale a „leilor” și a jucat și la Cupa Mondială. Și primele impresii despre el au fost într-adevăr bune, Devis părând mult mai sigur pe el decât Roșca sau Golubovic. Din păcate, acea impresie nu a durat mult.
Meciul cu Petrolul, când acesta a ieșit greșit pe centrare, scăpând mingea din brațe și permițându-le adversarilor să înscrie, a fost primul semnal de alarmă. A mai urmat o gafă asemănătoare la Cluj, împotriva CFR-ului, plus alte faze în care a părut că primește gol destul de ușor, cel mai recent exemplu fiind chiar în ultimul meci contra Argeșului.
Un defect, dacă-l putem numi așa, pe care l-am observat la Epassy e că, pentru un goalkeeper, pare destul de „cuminte”. Parcă îi lipsește acea nebunie specifică portarilor. În rest, pare că, dpdv psihologic, este bun la lovituri de pedeapsă, ghicind aproape de fiecare dată colțul pe care adversarul urmează să execute, doar că fără să apere vreodată. Iar evoluțiile sale, care per total sunt cel mult decente, mă fac să-l las doar pe locul 20 în această listă, sub contracandidatul său actual dintre buturi. Și, că tot am adus vorba despre el…
19. Alexandru Roșca
Ultimul și, poate surprinzător, cel mai bine clasat portar de pe această listă este chiar Alex Roșca. Singurul dintre cei trei goalkeeperi pe care chiar s-a și plătit o sumă de transfer, 100.000 €, fostul jucător al Șelimbărului a fost un adevărat om al extremelor în perioada petrecută la Dinamo. A început în forță, înlocuindu-l cu succes în poartă pe accidentatul Golubovic, având o serie de 9 meciuri consecutive în care nu a încasat goluri decât din lovituri de la 11 metri.
Din păcate, tinerețea sa l-a dat de gol la un moment dat și au început să apară oscilațiile de formă. Dacă am zis de Golubovic că nu ieșea bine pe centrări, ei bine, Roșca e la cu totul alt nivel la acest capitol. Toate centrările care veneau pe careul de 6 metri al lui Dinamo reprezentau un pericol atâta timp cât era Alex în poartă. Fie stătea țintuit pe linia porții, fie ieșea aiurea și dădea pe lângă minge sau îi era luată fața de către adversari.
Cum-necum, Roșca a reușit să țină poarta intactă în 13 din cele 32 de meciuri oficiale disputate în Superligă. Chiar dacă se vede clar că mai are mult de lucrat la unele aspecte, el măcar este încă tânăr, anul acesta urmând să împlinească 23 de ani. Iar vârsta sa și posibilul viitor pe care încă îl mai are la Dinamo l-au ajutat să-i surclaseze pe Adnan și Devis și să se poziționeze deasupra lor, pe locul 19.
18. Mamoudou Karamoko
Momoko este un caz ceva mai deosebit. În momentul acesta, dacă ar fi la 100% dpdv fizic, francezul ar fi unul dintre cei mai buni jucători ai lui Dinamo. Din păcate, Mamoudou la 100% este o raritate anul acesta. Pe lângă viața sa extrasportivă, despre care mulți zic că este destul de dezordonată, Karamoko pare foarte predispus accidentărilor. Din 20 de meciuri oficiale câte a jucat Dinamo în 2026, atacantul francez a luat parte doar în 11 dintre acestea.
Atunci când acesta joacă, este de obicei încântător. Are o tehnică foarte bună și este printre puținii din lotul lui Dinamo care încearcă și reușește să-și depășească adversarii prin dribling. Problema sa cea mare, însă, vine atunci când este pus în situații de finalizare, francezul ratând situații bune cu o lejeritate incredibilă. E frustrant când vezi un jucător atât de bun pe faza de construcție, care coboară, cere și primește mingi și trece în viteză de adversari, iar mai apoi își bate efectiv joc de ocaziile de gol.
Dacă Mamoudou ar fi avut seriozitatea cuiva precum Cîrjan, de exemplu, la calitățile fizice și tehnice pe care le are, cred că ar fi ajuns departe. Acum începem să înțelegem de ce nu a făcut mulți purici pe la echipe precum LASK Linz sau Copenhaga. Putem doar să sperăm că îi va mai veni mintea la cap și că va trata cu ceva mai multă seriozitate fotbalul, dar până atunci nu-l văd mai sus de locul 18.
17. Josue Homawoo
Josh, așa cum îl mai alintau dinamoviștii, a fost un transfer important pentru club în perioada în care a fost adus. Venit în vara lui 2023, imediat după promovare, a dus greul într-o apărare cu jucători precum Răzvan Patriche, Deniz Giafer sau Quentin Bena. Togolezul transferat din Franța, acolo unde a jucat la Red Star, a avut evoluții apreciate la Dinamo, fiind probabil cel mai bun fundaș al nostru în primul său sezon aici.
Lucrurile au mers cel puțin la fel de bine pentru el și în al doilea an, odată cu venirea conaționalului său, Kennedy Boateng. Cei doi au format un cuplu redutabil în apărare, ajutând echipa să aibă a doua cea mai bună apărare din țară în acel sezon regulat. În ciuda insistențelor conducerii de a-l păstra și pentru un al treilea an, Homawoo a ales să o părăsească pe Dinamo atunci când i-a expirat contractul și a luat calea Belgiei, semnând cu Standard Liège.
Deși parteneriatul dintre cei doi era unul puternic, era clar că Josue devenise eclipsat de noul său coleg, Boateng. Deși era apreciat de majoritatea suporterilor lui Dinamo, carențele lui Homawoo erau destul de evidente și ne afectau atunci când ne era lumea mai dragă. Asemenea lui Cristi Mihai, părea un jucător oarecum bezmetic și își pierdea capul de multe ori, comițând unele faulturi inutile și punându-și colegii sub presiune.
Pe lângă toate acestea, părea să aibă și el o mică problemă cu accidentările. Deși nu a avut absențe lungi, cumva se întorcea mereu lovit de la echipa națională și era nevoit să stea pe bară 1-2 meciuri. Însă, cu toate aceste defecte, Homawoo rămâne un jucător bun, un fotbalist care ne-a fost util într-o perioadă dificilă și cu ajutorul căruia Dinamo nu doar că a evitat retrogradarea, dar a și crescut într-o echipă de play-off în sezonul următor. Având în vedere toate acestea, eu cred că locul 17 este unul meritat.
16. Darko Velkovski
Cu o apărare în pioneze, care încasa gol după gol în primul sezon înapoi în prima ligă, Dinamo avea nevoie disperată de întăriri în iarna lui 2024. Unul dintre fundașii aduși atunci, din fericire, a fost Darko Velkovski.
Impactul pe care stopperul macedonean, cotat la vremea respectivă la aproape 2 milioane €, l-a avut la Dinamo a fost incredibil. Velkovski era un adevărat lider în apărare, liderul care nu a fost niciodată Lucas Alves. Un fundaș precis, impunător, care a avut evoluții extrem de bune în jumătatea de an petrecută la Dinamo, perioadă în care a reușit să și marcheze un gol.
Din păcate, Darko nu a fost convins să continue la noi, neavând încredere în proiect și în faptul că am putea evolua de la statutul de echipă din zona retrogradării, și a ales să plece în Ungaria. În orice caz, a fost un fundaș central foarte bun, iar multora dintre noi ne-a părut rău că ne-a părăsit atât de repede. Drept urmare, îl consider pe Velkovski ca fiind al 16-lea cel mai bun transfer făcut de Dinamo în „era Nicolescu”.
15. Georgi Milanov
Adus și el în aceeași fereastră de transferuri ca și Darko, Milanov a avut, de asemenea, un impact instantaneu la Dinamo. Un jucător cu o vastă experiență, având multe meciuri în Liga Campionilor de pe vremea când juca la CSKA Moscova, bulgarul s-a impus rapid ca titular în echipa noastră.
Milanov este genul de jucător de execuție, lovind foarte bine mingea. Pe lângă asta, este și un fotbalist polivalent, evoluând atât la mijlocul terenului, cât și în bandă, iar la nevoie a fost folosit chiar și ca vârf fals. Ceea ce îl trage în jos, din păcate, este forma fizică. Ajuns acum la 34 de ani,
Georgi este un jucător destul de lent și care nu mai poate duce mai mult de 60-70 de minute pe meci. Este clar că nu ar trebui să mai reprezinte o soluție pentru viitor, dar merită apreciat pentru cât a făcut de când a venit la Dinamo.
În 86 de meciuri în Superligă, bulgarul a reușit să înscrie de patru ori și a oferit opt pase decisive. Chiar dacă randamentul său a scăzut destul de dramatic în acest sezon, eu îi sunt recunoscător pentru câte a făcut pentru noi în cele aproape 100 de meciuri jucate. Deși este departe de a mai fi jucător de bază în acest moment, Milanov rămâne un transfer reușit, care ne-a ajutat foarte mult, mai ales în primul sezon, și merită să fie pe locul 15.
14. Andrei Mărginean
Mărgi este un caz destul de curios. Ca și la Karamoko, dacă ar fi apt 100%, ar fi titular incontestabil în actuala echipă a lui Dinamo. Deși el nu are aceleași probleme comportamentale sau de atitudine ca și francezul, problemele lui Andrei sunt mai degrabă de natură medicală, acesta accidentându-se foarte des.
Adus inițial sub formă de împrumut de la Sassuolo în vara lui 2024, acesta a fost transferat definitiv la începutul acestui sezon pentru suma de 250.000 €. A fost folosit, de nevoie, mai mult ca fundaș central în primul sezon, acolo unde Dinamo ducea lipsă de jucători, fiind ajutat și de statura sa impresionantă. Dar el, la bază, este mijlocaș central, cu un profil mai degrabă defensiv.
Odată cu plecarea lui Olsen și neadaptarea lui Kyriakou, Mărginean s-a impus rapid la mijlocul terenului. El este cam singurul jucător din tot lotul care își asumă trimiterea de diagonale și mingi lungi în adâncime. În cele 58 de meciuri oficiale în tricoul lui Dinamo, Andrei a izbutit să înscrie de două ori și să ofere trei pase decisive. Iar vârsta sa de doar 24 de ani ne dă speranțe că va putea fi un jucător important și în sezoanele ce urmează, însă rămâne de văzut cum va fi dpdv medical. Până atunci, cred că nu poate fi mai sus de locul 14 în această listă.
13. Alberto Soro
Spaniolul de 27 de ani a avut probabil cea mai ciudată experiență la Dinamo. S-au pus mari speranțe în el în 2024, când a fost adus de la Granada, însă nu a reușit să convingă. A fost folosit în 8 meciuri oficiale, în care nu a arătat absolut nimic deosebit. A fost cedat în acea iarnă sub formă de împrumut la Chaves, în liga secundă din Portugalia, însă nici acolo nu a fost convingător.
Conducerea clubului a încercat o despărțire amiabilă de Soro în vara lui 2025, însă acesta nu a vrut să renunțe, mai ales că are și un salariu destul de consistent pentru nivelul de la Dinamo. După ce a fost rezervă neutilizată în primele 10 partide din acest sezon, toată lumea îl considera ca fiind „pe făraș” și se credea că plecarea sa este iminentă. Însă, contrar tuturor așteptărilor, Kopic a început să-i ofere minute. Și nu numai asta, dar Soro începuse să arate că știe fotbal.
Marea „reconciliere” dintre Alberto și suflarea dinamovistă a venit, evident, la meciul cu CFR din octombrie anul trecut, când spaniolul a înscris golul victoriei în prelungiri după o acțiune personală. De atunci, Soro a început să fie privit ca jucător de bază, evoluând constant până la partida cu Craiova, când a suferit acea accidentare la umăr.
În cele 31 de meciuri oficiale adunate în acest sezon, Alberto și-a trecut în cont patru reușite și patru pase decisive, fiind unul dintre jucătorii cu cele mai multe contribuții la gol din lot, depășit doar de Cîrjan, Musi și Armstrong și la egalitate cu Opruț. Pe lângă asta, este și un jucător polivalent. Ca și Milanov, poate evolua atât în bandă, cât și la mijlocul terenului sau ca vârf fals. Având în vedere importanța pe care o are Soro la Dinamo în momentul acesta și performanțele sale, cred că locul 13 este mai mult decât meritat.
12. Matteo Duțu
Această poziționare nu ține atât de mult de ce a arătat jucătorul până acum, cât de potențialul imens pe care îl are. Transferat direct de la marele AC Milan, Duțu este un fotbalist în care suflarea dinamovistă își pune mari speranțe că va ajunge un viitor jucător de top.
Aflat la doar 20 de ani, dar cu un fizic impresionant, Matteo le-a luat repede ochii fanilor cu prestațiile sale. „Se vede școala italiană” la acest băiat, cum ar zice unii 🙂. În ciuda vârstei, pare că se descurcă foarte bine în situații tensionate, având o precizie excepțională. Tot ce pot spera este că vom putea să ținem de Duțu mulți ani de acum înainte și să continuăm să creștem cu el în centrul apărării. Până atunci, își merită poziția a 12-a în acest top.
11. George Pușcaș
George Pușcaș este cu siguranță cel mai mare nume transferat de Dinamo în ultimii trei ani. Un atacant puternic, fost component al naționalei României și trecut pe la echipe precum Palermo, Reading sau Genoa, acesta este fotbalistul în care se pun poate cele mai mari speranțe pentru sezonul ce urmează.
Adus într-o perioadă complicată, după ce nu mai jucase de foarte multe luni și când se confrunta și cu ceva probleme medicale, Pușcaș și-a câștigat cu ușurință locul de titular în atac. Vârful a avut prima partidă ca titular la meciul de Cupă cu Craiova, iar de atunci a rămas constant în primul 11. La ultimul meci, cel cu FC Argeș, George a reușit și primul său gol pentru Dinamo, împreună cu un assist la golul doi.
Câtă vreme Pușcaș va rămâne sănătos, sunt convins că ne va ajuta enorm în sezonul ce urmează. Știm deja că trebuie să treacă printr-o operație, dar sperăm că va reveni rapid și la fel de puternic cum este în prezent. Deși este un transfer extrem de important, pentru cât a jucat până acum și incertitudinea care plutește deasupra sa în momentul de față, nu-l pot clasa mai sus de locul 11 momentan. Depinde de el dacă va putea să schimbe această ierarhie sezonul următor.
10. Alexandru Musi
Iată-ne ajunși la top 10, și deschidem acest top cu nimeni altul decât Alex Musi, un jucător tânăr de doar 21 de ani, dar de mare perspectivă. A fost adus cu surle și trâmbițe în vară, atunci când a venit de la FCSB în schimbul lui Dennis Politic. Fanii s-au atașat instantaneu de el, mai ales că a marcat încă de la meciul de debut și mai apoi a înscris și în poarta marii rivale la primul său derby din postura de jucător al lui Dinamo.
Musi este un jucător rapid, agil, cu ceva tehnică și mult tupeu, de la care toată lumea are așteptări foarte mari. Din păcate, vârsta lui vine la pachet și cu fluctuațiile mari de formă. În oricare meci, Alex poate să fie cel mai bun de pe teren, dar la fel de bine poate să fie și cel mai slab. Deși, în mare parte, a avut prestații bune, i-a fost dificil să găsească un ritm constant, oscilând destul de des de la bun la slab.
Până acum, Musi a reușit să marcheze șapte goluri și să ofere două pase de gol în cele 36 de meciuri oficiale disputate pentru Dinamo. Nu sunt neapărat cifre solide, dar sunt ok pentru un jucător de doar 21 de ani, cu tot viitorul înainte. E important să rămână pe un trend ascendent, să crească de la un sezon la altul și să devină unul dintre jucătorii noștri de bază. Până atunci, merită să deschidă acest top 10 al transferurilor din perioada recentă, în opinia mea.
9. Patrick Olsen
Am ajuns la un alt favorit al suporterilor. Deși a jucat la Dinamo un singur sezon, danezul a rămas în inimile suflării alb-roșii prin prestațiile sale. Chiar dacă nu a avut cifre impresionante la noi, reușind un singur gol și niciun assist în cele 29 de meciuri oficiale la care a luat parte, Patrick era o piesă importantă din linia de mijloc a lui Dinamo, alături de Gnahoré și Cîrjan. Dacă Eddy era jucătorul mai defensiv și Cîrjan cel mai ofensiv, Olsen era liantul dintre cei doi, alergând neobosit între cele două compartimente ale terenului, de multe ori ajungând și în bandă.
Deși au existat voci care au contestat calitățile danezului, importanța sa pentru Dinamo s-a simțit mai ales în momentul în care acesta ne-a părăsit pentru a se întoarce în țara sa natală. Kopic a avut mari bătăi de cap încercând să găsească un înlocuitor pentru Olsen. Kyriakou nu s-a adaptat, Mărginean este mai mereu accidentat, Soro poate juca acolo la nevoie, deși nu este postul său obișnuit, iar Mihai încă nu pare pregătit pentru a deveni titular.
A trebuit să-l pierdem pe Patrick pentru a putea aprecia cu adevărat cât de importantă era constanța pe care acesta o oferea. Deși era ceva mai lent decât ne-am fi dorit, alerga din primul până în ultimul minut, ieșind la joc și punând mereu presiune pe adversari. Deși a petrecut un singur sezon la Dinamo, și-a făcut simțită prezența, motiv pentru care l-am pus pe el pe locul 9.
8. Astrit Selmani
Ca și în cazul lui Olsen, Selmani este genul de jucător căruia i-am simțit cu adevărat importanța în momentul în care nu l-am mai avut. Deși el a fost foarte apreciat cât timp a evoluat la Dinamo, având cifre foarte bune sezonul trecut, abia atunci când am rămas cu un Alex Pop incapabil să marcheze, un Perica mereu accidentat și un Karamoko care e mai degrabă jucător de bandă decât vârf, am realizat cât de util era Astrit pentru noi.
Atacantul kosovar a făcut parte din garnitura de jucători aduși de urgență în fereastra de transferuri din iarna lui 2024, atunci când Dinamo se chinuia să obțină rezultate. Primele impresii despre Selmani nu erau grozave, acesta având toate semnalmentele unui transfer ratat. A jucat în 10 meciuri până la finalul acelui sezon și a marcat un singur gol, foarte puțin din partea unui fotbalist de la care te aștepți să-ți rezolve problemele ofensive.
Odată cu intrarea în sezonul 2024-2025, însă, l-am descoperit pe adevăratul Selmani. Astrit a reușit atunci să marcheze 14 goluri și să ofere 7 pase decisive de-a lungul celor 36 de meciuri jucate în Superligă. Ca o comparație, ultimul jucător care a reușit să ajungă la o asemenea bornă a fost Marius Alexe, în sezonul 2012-2013, când marca 15 goluri. Chiar dacă printre reușitele lui Astrit au fost și câteva din penalty, acela a fost oricum un sezon excelent din partea sa.
Pe lângă goluri, acesta făcea și o risipă imensă de efort. Selmani era în pressing din primul până în ultimul minut de joc, ceva ce nu prea vezi atât de des la alți atacanți de la noi din campionat. E drept că avea tendința să „dispară” de pe teren în meciurile mari, el remarcându-se mai mult în partidele în care Dinamo era favorită, dar asta nu schimbă cu nimic realizările sale per total.
Astrit putea fi lejer mai sus în acest clasament, însă a avut, din păcate, un singur sezon întreg la noi și a plecat liber de contract, nedorind să își prelungească înțelegerea cu Dinamo. Dar, pentru toate reușitele sale de anul trecut, eu zic că locul 8, pe care l-am poziționat, este cât se poate de meritat.
7. Dennis Politic
Sunt sigur că această decizie o să enerveze multă lume (asta dacă au rezistat să citească până aici), dar hei, este lista mea și fac ce vreau. Dar, ca să revin: da, Dennis Politic este al 7-lea cel mai important transfer realizat de Dinamo în ultimii trei ani, în opinia mea (locul 7, exact ca numărul 7 pe care îl avea pe tricou). Deși a ales să semneze cu marea noastră rivală, acest lucru nu schimbă ce s-a întâmplat cât timp a fost jucătorul nostru.
Dennis era cel mai răsunător transfer al lui Dinamo în perioada de vară de după promovare. Un jucător școlit la academia lui Manchester United și cu meciuri în ligile inferioare din Anglia, Politic părea pachetul complet: era tânăr (avea doar 23 de ani când a semnat cu noi), avea un fizic bun, era tehnic, lovea bine mingea cu ambele picioare și era și mingicar. Se potrivea perfect profilului de jucător pe care să-l iubească toți fanii.
Avea însă și o problemă destul de mare, una care l-a tot chinuit de la venirea sa în România: era foarte predispus la accidentări. Se rupea când îți era lumea mai dragă, după care trebuia să stea câteva săptămâni pe bară. Apoi, după ce revenea pe gazon și își reintra în ritm, se rupea iar. Acesta a fost, cred eu, și motivul principal pentru care conducerea lui Dinamo a luat în calcul cedarea sa la FCSB.
Politic a fost probabil cel mai bun jucător al nostru în sezonul 2023-2024, reușind să înscrie de opt ori și să paseze decisiv de două ori în cele 35 de meciuri oficiale jucate. A și rezolvat aproape de unul singur barajul împotriva Csikszeredei, când a reușit să marcheze singurele două goluri din acea dublă pentru a ne menține în Superligă.
Deși în sezonul trecut a suferit mai multe accidentări și a prins doar 27 de meciuri oficiale, a menținut nivelul sus, reușind alte șase goluri și două pase de gol. Nu doar atât, dar a fost numit și căpitanul lui Dinamo. Efectiv, Dennis era cel mai marketabil jucător din lot. Iar pe lângă contribuțiile sale din teren, a mai avut încă una aproape la fel de importantă.
Luându-i ochii lui Gigi Becali prin prestațiile sale, acesta era dorit intens de patronul celor de la FCSB. Iar cum Dinamo era foarte interesată de Alex Musi, s-a ajuns până la urmă la o înțelegere între cele două rivale: Musi, la pachet cu 970.000 €, la schimb pentru Dennis Politic. Deși părerile erau împărțite asupra cedării căpitanului lui Dinamo la FCSB, majoritatea fanilor au salutat aducerea lui Musi.
Și acum, dacă privim în ansamblu, Dinamo a semnat pe gratis un fotbalist care a marcat 14 goluri și a dat 4 assisturi pentru noi și a obținut pe el un jucător U21 de perspectivă plus aproape un milion de euro după ce l-a cedat la rivala de moarte, acolo unde a jucat doar 11 partide și a marcat doar 2 goluri înainte să fie împrumutat la o echipă de la retrogradare, echipă la care a evoluat în doar 6 meciuri, ultima oară acum două luni. Practic, Dinamo a făcut unul dintre cele mai mari „pump & dump”-uri din istoria fotbalului românesc cu Politic.
Repet, faptul că s-a dus la FCSB nu trebuie să ne schimbe părerea despre transferul lui Dennis. Și adevărul este că a fost cel mai profitabil transfer al nostru din istoria recentă. Și atât pentru asta, cât și pentru evoluțiile sale în tricoul lui Dinamo, eu cred că Politic merită locul 7, același număr ca cel pe care l-a purtat în ultimul sezon la noi.
Ajungem acum într-o zonă a listei unde îi avem pe cei mai buni dintre cei mai buni, iar diferențele dintre ei sunt infime. Oricare dintre jucătorii ce urmează a fi menționați ar putea fi lejer pe podium sau chiar în topul acestui clasament, depinzând de preferințele fiecăruia. Toți cei care urmează să fie menționați în continuare fie au contribuit semnificativ la progresul lui Dinamo în ultimele sezoane, fie au un viitor strălucit în fața lor (sau chiar ambele). Mi-a fost dificil să fac o ierarhie între aceștia, dar iată cum îi văd eu.
6. Eddy Gnahore
Eddy este cel mai vechi jucător din actualul lot al lui Dinamo și, în același timp, unul dintre fotbaliștii definitorii ai ultimelor trei sezoane. Un mijlocaș de fier care știe să dicteze ritmul jocului, importanța francezului pentru gruparea alb-roșie în acești ani este inestimabilă, fiind unul dintre jucătorii care nu doar că ne-au menținut în prima divizie, dar au și ajutat la evoluția noastră dintr-o echipă de retrogradare într-una cu pretenții de cupe europene.
Când l-am văzut la meciul său de debut, am crezut că ne-am ales cu o gloabă. Un jucător lent, greoi, care parcă se încurca în minge. Din fericire, Eddy a reușit să facă uitată prima impresie, având prestații din ce în ce mai bune și devenind rapid unul dintre jucătorii de bază ai lui Dinamo. Ajuns la 94 de meciuri oficiale în tricoul nostru, a reușit să marcheze de șase ori și să ofere cinci pase decisive. Și-a asumat, de asemenea, și poziția de lider în vestiar, fiind în acest moment vicecăpitanul echipei.
În ciuda calităților sale, vârsta lui Gnahore începe să-și facă simțită prezența în evoluțiile sale. Ajuns la 32 de ani, francezul este destul de lent și nu de puține ori are nevoie de multe atingeri înainte să facă ceva cu mingea. Deși știe să țină de ea, este de multe ori acuzat că încetinește jocul echipei, lăsând să se risipească posibile situații de contraatac. Iar acum, aflat pe final de contract și cu cel mai mare salariu din lot, este puțin probabil ca Eddy să mai continue la Dinamo și din vară.
Deși apreciez tot ce a făcut omul acesta pentru Dinamo, consider că a venit timpul să căutăm un înlocuitor. Având vârsta pe care o are, calitățile fizice ale lui Gnahore vor continua să scadă cu trecerea timpului. Apogeul carierei sale a rămas mult în urmă, iar noi ar trebui să căutăm să aducem „sânge proaspăt”, ca să citez din Andrei Nicolescu. Dar, indiferent de ce ne rezervă viitorul, ar trebui să-i dăm Cezarului ce este al Cezarului și anume să recunoaștem că Gnahore este unul dintre cei mai importanți jucători pe care i-a avut Dinamo de când am promovat, motiv pentru care se regăsește pe poziția a 6-a în această listă.
5. Nikita Stoinov
Băiatul acesta a atras toată atenția suflării dinamoviste atunci când transferul său a fost confirmat de către club. Adus pentru impresionanta sumă de 450.000 €, cel mai scump transfer din acest deceniu și nu numai, Stoinov a reprezentat pentru Dinamo o adevărată investiție pentru viitor.
Transferat intr-un moment in care echipa noastra suferea la capitolul defensiva, ramanand cu un singur fundas central de meserie in lot, asteptarile de la viitorul stoper erau imense. Nikita, care abia împlinea 20 de ani la vremea aceea, nu doar că s-a ridicat la nivelul acelor așteptări, ci le-a depășit cu mult. A debutat chiar în derby-ul cu FCSB și l-a făcut pe Daniel Bîrligea să arate precum un amator în duelurile cu el.
Deși e încă foarte tânăr, calmul cu care Stoinov gestionează toate situațiile este de-a dreptul ieșit din comun. Are o eleganță și o precizie în joc pe care rar le vezi chiar și la unii fundași centrali experimentați de pe la noi. Cuplul din apărare pe care l-a format alături de Boateng a fost pur și simplu redutabil, mai ales în sezonul regulat, pe care Dinamo l-a încheiat având una dintre cele mai bune defensive din campionat.
Este puțin îngrijorător faptul că Nikita are în contract o clauză de doar 1,5 milioane €, pentru că sunt convins că a atras atenția multor cluburi. Iar dacă vreunul dintre acestea se încumetă să plătească această sumă, una mică pentru un jucător cu calitățile sale, atunci există un risc real ca Dinamo să îl piardă în această vară. Sperăm că poate conducerea va mai negocia cu el și va mai „umbla” puțin la acea clauză, iar dacă acesta va pleca până la urmă, să o facă pentru o sumă corectă.
Dacă va fi să rămână și din vară, sunt convins că Stoinov va deveni stâlpul din apărarea noastră odată cu posibila plecare a lui Boateng. Pe lângă toate calitățile defensive, este și un jucător extrem de constant, nelipsind în nicio partidă din momentul în care a debutat la Dinamo. De menționat și faptul că a încasat doar 4 cartonașe galbene tot sezonul, ceva incredibil pentru un fundaș central titular. L-aș fi pus chiar mai sus pe listă, însă sunt unii băieți cu ceva mai multe realizări decât el, așa că Nikita deschide Top 5-ul de pe ultima poziție.
4. Daniel Armstrong
Am scris recent un editorial despre scoțianul nostru, în care am adus aminte de toate realizările sale pentru Dinamo din momentul în care a semnat cu noi, ridicând problema că merită ceva mai multă apreciere din partea fanilor pentru ce a făcut în acest sezon. Și cred că pot spune cu mâna pe inimă că faptul că este fotbalistul meu preferat din actualul lot nu afectează cu nimic poziționarea sa pe această listă, el fiind al 4-lea doar datorită rezultatelor din teren.
Deși era un simplu jucător de bandă venit pe gratis de la o echipă mediocră din Scoția, care părea adus ca să umple lotul, Danny a avut un sezon incredibil anul acesta. Cu 14 contribuții la gol, 6 goluri și 8 assisturi, Armstrong este printre cei mai buni din lot la acest capitol, fiind depășit doar de Cătălin Cîrjan, care a și jucat mult mai mult decât el. Pe lângă asta, este un jucător care aleargă tot timpul, presând adversarii cu fiecare ocazie. Am mai spus-o și o repet: pot doar să-mi imaginez cum ar fi arătat un atac al lui Dinamo cu Armstrong și Selmani, alergând ca niște maniaci după fiecare minge.
Cea mai importantă calitate a lui Danny, pe lângă dăruirea din teren, este abilitatea de a centra foarte precis, iar faptul că are 8 pase de gol, el fiind jucător de bandă, denotă acest aspect. Sper ca acum, odată cu venirea lui Pușcaș, să aibă în sfârșit acel atacant în careu căruia să-i poată centra decisiv meci de meci. Și mai sper să rămână cât mai mult la Dinamo și să ne ajute la câștigarea de trofee și calificări în Europa.
3. Kennedy Boateng
Și iată-ne ajunși și la podium. Așa cum am menționat și mai devreme, oricare dintre acești fotbaliști putea să fie lejer numărul 1 în această listă, dar l-am lăsat pe Boa pe 3 din motive pe care o să le explic în curând.
Încă de când a venit la Dinamo, Boateng s-a remarcat ca fiind un fundaș central foarte bun. Înalt, solid, cu o detentă bună și cu niște urcări în atac fenomenale, togolezul a făcut un parteneriat solid în apărare cu conaționalul său Homawoo, pe care l-a și eclipsat aproape instantaneu. Practic, a venit și a preluat imediat frâiele liniei noastre defensive.
Pe lângă calitățile sale defensive, care sunt remarcabile, are și niște urcări foarte bune în atac din postura de libero. Este puternic, dar și foarte rapid pentru un fundaș central, iar atunci când pleacă în viteză cu mingea la picior este greu să-i faci față. După ce la început părea doar un bun stoper, golul acela marcat cu Hermannstadt, când a driblat portarul și a înscris în poarta goală, a fost semnalul că Dinamo a reușit să pună mâna pe un fundaș cum rar s-a mai văzut în România.
Pe lângă aceste calități ale sale, mai are și un caracter de nota 10. Deși este pe final de contract și nu-l împiedică nimic să joace mai „safe”, încercând să se protejeze de posibile accidentări, Boateng dă în continuare totul pe teren. Această etică a muncii, plus precizia pe faza de apărare și golurile înscrise l-au făcut pe Boa să devină un favorit al publicului și un jucător care ne va lipsi enorm atunci când o să ne părăsească.
A fost foarte dificil pentru mine să aranjez acest podium, dar motivul pentru care Boateng este doar pe locul 3 este destul de simplu. Acesta, așa cum am mai menționat, se află pe final de contract și este foarte probabil să plece de la Dinamo în această vară. Faptul că un jucător de calibrul său este posibil să ne părăsească pe gratis este extrem de trist, Boa fiind un fundaș pe care am fi putut lejer să luăm câteva milioane de euro.
Încă ne mai agățăm de speranța că, dacă vom juca în preliminariile Conference League, poate șefii noștri vor fi dispuși să bage mai adânc mâna în buzunar și să-i ofere un contract care să-l satisfacă. Până atunci, însă, nu ne rămâne decât să-i fim recunoscători pentru tot ceea ce a făcut pentru Dinamo și să-i urăm noroc mai departe, oriunde va decide să joace în continuare.
2. Raul Opruț
Un jucător pe care l-am mai curtat în trecut, de pe vremea când era fotbalistul lui Hermannstadt, Opruț a ajuns în sfârșit la Dinamo în vara lui 2024, împrumutat din Belgia, de la Kortrijk. Performanțele sale solide și siguranța pe care ne-o dădea pe flancul stâng al apărării i-au convins pe cei din conducere că trebuie păstrat, astfel încât Raul a fost transferat definitiv la începutul acestui sezon. Și o spun cu mâna pe inimă: cred că au fost cei mai bine cheltuiți 200.000 € din istoria clubului de foarte multă vreme încoace.
După evoluții bune acum un an, Opruț pur și simplu a explodat în acest sezon (hmm, altă explozie). Prestațiile sale deja solide au ajuns la un cu totul alt nivel în acest an competițional, iar Raul a devenit în momentul de față unul dintre cei mai importanți jucători din lotul lui Dinamo. Nu cred că este o exagerare să spun că este poate cel mai bun fundaș stânga pe care l-am avut de la Cristi Pulhac încoace, poate chiar mai bun dacă ținem cont de detenta sa și șuturile excepționale de la distanță.
Pe lângă siguranța pe care o oferă pe partea defensivă, Opruț a contribuit enorm și ofensiv în acest sezon. Cu 2 pase decisive și 5 goluri, Raul are mai multe reușite chiar și decât majoritatea atacanților pe care Dinamo i-a avut legitimați în acest an. Este un fotbalist extraordinar, un om în jurul căruia se poate construi o echipă și mai solidă sau care poate fi ușor vândut pe o sumă consistentă (eu sper la prima variantă). Ca și în cazul lui Boateng, putea lejer să fie chiar și pe primul loc în acest clasament, dar am ales să-i acord doar „medalia de argint”. Asta pentru că pe prima poziție este…
1. Cătălin Cîrjan
Chiar dacă a avut parte de multe contestații din partea fanilor în acest sezon, prea multe în opinia mea, CC10 rămâne unul dintre, dacă nu chiar cel mai important jucător din actualul lot al lui Dinamo. Cătălin este acum motorul ofensiv al echipei la mijlocul terenului și este greu de imaginat cum am fi arătat fără el în aceste sezoane.
Deși au existat ceva temeri legate de venirea lui atunci când a semnat, după un sezon eșuat la Rapid, Cîrjan le-a dat peste nas tuturor contestatarilor săi, reușind primul său gol pentru Dinamo chiar la meciul de debut. În acești doi ani, Cătălin a reușit să înscrie 16 goluri și să ofere 7 pase decisive în toate competițiile.
Un lucru pe care multă lume îl apreciază la el este seriozitatea cu care tratează fotbalul, aici văzându-se anii petrecuți în Anglia în tinerețe. Cîrjan trage extrem de tare la antrenamente, încercând probabil să și compenseze pentru fizicul său nu tocmai grozav. A reușit să-l impresioneze atât de mult pe Kopic cu atitudinea sa, încât antrenorul croat l-a numit chiar căpitanul lui Dinamo, deși acesta avea doar 22 de ani la momentul acela.
E drept că și la el, ca și în cazul multora menționați până acum, se mai observă vârsta încă destul de fragedă pe care o are și mai are evoluții oscilante. Au fost câteva meciuri în care parcă greșea fiecare minge care trecea pe la el, dar în mare parte acesta se arată la joc, aleargă mult și încearcă să le facă pe toate, chiar dacă nu-i ies de fiecare dată.
Cîrjan încă mai are multă vreme contract cu Dinamo, iar dacă vor continua să vină întăriri sunt sigur că acesta va rămâne o piesă importantă la mijlocul terenului. Dacă vorbim de „produse de export”, Cătălin este poate cel mai valoros dintre toți în momentul de față. Este cel mai bine cotat jucător din lotul lui Dinamo pe Transfermarkt în acest moment, fiindu-i estimată valoarea la 2,5 milioane €, dar sunt convins că, dacă va fi cazul unui transfer, se poate obține mai mult decât atât pe el.
Deja se întrevede o nouă generație la Dinamo. Jucători care au dus greul până acum, precum Gnahore sau Boateng, se pregătesc de plecare, iar fotbaliști mai tineri sunt pregătiți să ia prim-planul. Iar fața, liderul acestei generații este, fără dar și poate, Cătălin Cîrjan. El este și prezentul, și viitorul lui Dinamo. Un dinamovist care poartă cu mândrie pe braț acea banderolă sfântă, care este iubit de suporteri și care e gata să-și dea și ultima picătură de sânge pentru acest club. Și de asta, în opinia mea, el este cel mai bun transfer făcut de Dinamo în acești 3 ani.
Mă rog, asta fiind valabil în cazul jucătorilor. Pentru că nu pot face o asemenea listă fără să menționez probabil cea mai importantă persoană de la Dinamo în istoria recentă, adică…
Locul 0. Željko Kopic
Aducerea tehnicianului croat este poate cea mai inspirată mutare pe care a făcut-o conducerea clubului din momentul promovării și până în prezent. Din momentul în care a venit la noi, Mister și-a dedicat tot timpul, răbdarea și energia ridicării lui Dinamo din mocirla în care se zbătea până aproape de vârful fotbalului românesc. Deși era criticat de mulți în primul său an aici, când a preluat echipa de la Ovidiu Burcă, acesta le-a închis gura tuturor contestatarilor și acum este privit de multă lume drept cel mai bun antrenor din Superligă.
Željko i-a redat lui Dinamo un stil de joc, o identitate, un spirit de luptă care părea cu totul pierdut cu ceva ani în urmă. A reușit să facă iarăși o echipă de temut, o echipă care se luptă până în ultima secundă și care nu-ți oferă nicio clipă de răgaz. Iar abilitățile sale de motivator sunt practic ireale. După înfrângeri dureroase, fie ele victorii scăpate dramatic printre degete, fie meciuri în care am fost furați de arbitri, Kopic a știut întotdeauna cum să-i ridice de la pământ pe elevii săi și să dea totul în partida următoare.
Oricâte felicitări merită jucătorii, și mulți dintre ei merită din plin, trebuie să recunoaștem că nimic din ce s-a realizat până acum nu ar fi fost posibil fără Mister. Sper din suflet ca în sezonul ce urmează să-i fie creată acea echipă completă, cu dubluri pe toate posturile, așa cum își dorește orice antrenor să aibă, și să-și definească propria dinastie la Dinamo prin câștigarea primului trofeu după un deceniu de pauză.