Written by Dinamo a pierdut meciul cu FCSB, ultima confruntare a sezonului și, pentru mulți, cel mai important meci al întregii stagiuni.
Practic, toată munca depusă, tot ce s-a construit de-a lungul celor 40 de etape din sezonul regulat și play-off ne-a adus în acest punct: o confruntare cu FCSB pentru calificarea în cupele europene, după nouă ani de absență. O miză uriașă și, în același timp, o posibilă recompensă pentru progresul realizat în ultimii ani. Cel puțin asta speram să se întâmple.
Despre meci, ce s-ar mai putea spune? În multe momente, Dinamo a părut copleșită de presiunea momentului. Am revăzut un scenariu pe care, din păcate, l-am întâlnit prea des: multă improvizație în ofensivă și dificultăți în momentele decisive. Iar asta ne-a costat, alături de alte aspecte care au făcut diferența într-un duel atât de echilibrat.
Dincolo de obiectivul ratat, finalul de sezon este unul trist. Dinamo merita să fie în cupele europene, merita să obțină un loc în preliminariile Conference League și nu a reușit. În fond, nu ne putem consola cu prea multe în aceste momente. Vom dezbate în perioada următoare dacă a fost sau nu un sezon reușit. Poate un singur meci să schimbe total percepția? Nu. Dar nici nu a fost un simplu meci.
Există lecții importante pe care trebuie să le învățăm din ceea ce s-a întâmplat pe parcursul întregului sezon, dar mai ales din ceea ce am văzut aseară. Se spune că înfrângerile sunt cei mai buni profesori. În ritmul acesta riscăm să devenim specialiști, pentru că avem tendința să ratăm meciurile cu adevărat importante. Iar asta arată că încă nu suntem forța pe care ne dorim să o construim.
Una dintre întrebările esențiale este următoarea: cum am ajuns la cel mai important meci al anului fără un atacant disponibil? Am avut telenovela legată de nunta lui Pop, accidentarea lui Pușcaș, despre care ni s-a spus că este apt de joc, pentru ca în cele din urmă să nu fie nici măcar pe banca de rezerve. Am ajuns să ne bazăm pe un Karamoko departe de capacitatea maximă și pe Musi folosit în avanposturi în prima repriză.
Foloseam adesea expresia „Adă ba’ atacant!”, uneori în glumă, alteori ironic. În realitate, însă, mesajul din spatele acestei expresii era cât se poate de serios. Dinamo nu a avut un atacant care să ofere constant garanții, iar acest lucru s-a simțit în prea multe momente ale sezonului. Nu întâmplător încheiem campionatul fără niciun jucător care să atingă borna de 10 goluri.
Urmează acum o perioadă de plecări, de frământări și de multe întrebări. Vor pleca jucători aflați la final de contract, alții vor fi transferați, iar unii vor merge sub formă de împrumut. Totuși, principalul pilon al proiectului a fost și rămâne Zeljko Kopic.
Rămâne sau pleacă? Mesajul său de la finalul partidei nu mi s-a părut ferm într-o direcție sau alta. Nu cred că discuția trebuie să se învârtă exclusiv în jurul viitorului său, însă este evident că vor exista semne de întrebare în zilele următoare.
Ce investiții vor fi făcute la Dinamo? Ce buget va avea echipa în sezonul următor? Care va fi strategia pentru mercato? Toate aceste întrebări pornesc de la una singură: ce își propune Dinamo?
Dacă obiectivul este clasarea în primele trei locuri, atunci este nevoie de un buget de nivelul primelor trei locuri. Este nevoie de salarii mai competitive, de investiții nu doar în jucători tineri și de perspectivă, ci și în fotbaliști consacrați, capabili să facă diferența imediat. Iar dacă pierdem jucători importanți, aceștia trebuie înlocuiți cu fotbaliști de un nivel cel puțin similar.
Ce impact va avea asupra bugetului ratarea calificării în cupele europene vom afla în perioada următoare. Până atunci, rămâne dezamăgirea unui obiectiv ratat chiar la finalul drumului.
Deși vacanța începe oficial acum, timpul nu va avea răbdare cu Dinamo. Toate întrebările ridicate după acest meci — și sunt mult mai multe decât cele menționate aici — trebuie să primească răspunsuri cât mai curând.
Cât de curând? Vom afla în următoarele săptămâni.
Ultima actualizare: mai 30, 2026