Written by Greu la deal cu „câinii mici”. Dinamo a început șchiopătând noul proiect, iar jocul echipei lui Nuno Campos pare, deocamdată, extrem de fragil. În prea multe momente, haosul ia locul fotbalului, iar identitatea promisă întârzie să se vadă.
Memoria există pentru a ne ajuta să uităm ceea ce nu mai este important, dar și pentru a ne reaminti greșelile trecutului, astfel încât să nu le repetăm.
Marea problemă a lui Dinamo în perioada lui Ionuț Negoiță a fost că, la fiecare 8-12 luni, începeam un proiect nou. Se schimba totul din temelii, iar rezultatele erau, inevitabil, pe măsura acestei lipse de continuitate.
Problemele din teren sunt vizibile pentru toată lumea. Mai puțin vizibile sunt însă deciziile strategice care pot influența viitorul clubului mult mai mult decât un rezultat sau altul.
În această vară, Dinamo pare să fi ales din nou o schimbare radicală. Proiectul construit în aproape trei ani alături de Željko Kopić a fost abandonat în favoarea unei noi direcții: o echipă nouă, o identitate nouă și un stil de joc diferit.
Reconstrucția în sine nu este o greșeală. Uneori este necesară. Problema este că, în acest moment, avem senzația că încercăm să ridicăm o clădire impunătoare pe o fundație încă fragilă. Suntem un șantier, iar impresia de după primele semne este că încercăm să construim pe un castel de nisip.
Un alt element care mă face să mă gândesc la greșelile trecutului este legat de ultima participare a lui Dinamo în cupele europene. După meciul de la Bilbao, Ionuț Negoiță a ales să reducă drastic finanțarea clubului. Investițiile s-au oprit aproape complet, iar Dinamo a intrat într-o spirală descendentă care, în timp, ne-a adus până la umilința meciurilor cu Dumbrăvița și Slatina.
Astăzi, contextul este diferit, iar actorii sunt alții. Totuși, există un aspect care îmi amintește de acea perioadă. Acționarii lui Dinamo par, în acest moment, mult mai concentrați pe reducerea deficitului operațional decât pe accelerarea investițiilor sportive. Cu alte cuvinte, aleg să apese pedala de frână într-un moment în care obiectivul declarat este obținerea unui rezultat sportiv superior celui din sezonul trecut.
Este posibil ca această strategie să fie una corectă pe termen lung. Dar am mai văzut un scenariu asemănător, cu alți actori și într-o altă regie. Rămâne întrebarea: va avea noul film un final mai fericit?
Memoria unui club nu înseamnă să trăiești în trecut. Înseamnă să recunoști momentele în care trecutul începe să semene prea mult cu prezentul și să ai înțelepciunea de a schimba finalul, nu doar actorii.
Ultima actualizare: iulie 20, 2026