De la „ucenic” la titular în Giulești! Povestea lui David Irimia, copilul care și-a câștigat șansa

Meciul din Giulești a scos în evidență mai mulți jucători cu prestații solide, însă povestea unuia dintre ei mă impresionează în mod special în acest start de sezon.

Este vorba despre David Irimia, jucător promovat de Dinamo la prima echipă încă din sezonul petrecut în liga secundă. Adus alături de fratele său la Dinamo în 2022, David a făcut rapid pasul către echipa antrenată atunci de Ovidiu Burcă. Inițial, ideea era să se pregătească alături de colegi mult mai maturi și mai experimentați, însă evoluția lui i-a adus ulterior și primele minute în tricoul lui Dinamo.

Nu am să uit meciul în care David Irimia a fost titular împotriva celor de la CSA Steaua, în play-off, partidă câștigată de Dinamo cu 3-0. Atunci, David a lăsat impresia că poate face față fără probleme unui asemenea nivel de intensitate și presiune. În SuperLiga, însă, contextul a fost diferit. Suferința continuă a lui Dinamo din acel sezon, presiunea rezultatelor și lupta pentru supraviețuire au redus progresiv oportunitățile pentru un jucător atât de tânăr, atât sub comanda lui Burcă, cât și ulterior, în mandatul lui Zeljko Kopic.

În 2024, David Irimia avea să plece în „ucenicie”, în liga secundă. Avea nevoie de minute, de continuitate, de încredere, de experiență și de o dezvoltare fizică pe măsura fotbalului profesionist. La doar 18 ani, putea fi un pas decisiv pentru cariera lui și exact așa s-a dovedit.

A petrecut doi ani la Metaloglobus: primul în liga secundă, la finalul căruia a contribuit la o promovare istorică, iar sezonul trecut a evoluat în primul eșalon. Da, a fost un sezon extrem de slab pentru Metaloglobus, dar, din perspectiva dezvoltării individuale, David a obținut exact ceea ce își propusese. A acumulat experiență, și-a dezvoltat masa musculară, a câștigat încredere și, poate cel mai important, a avut continuitatea necesară pentru a-și juca șansa.

În vară spuneam că la Dinamo s-a apăsat butonul de reset. Nu mai existau idei preconcepute, nu mai exista un statut imuabil de rezervă sau titular. Exista doar competiția pentru câștigarea unui loc în echipă.

David a mers în cantonament alături de Dinamo, inițial pentru a fi rezerva lui Maxime Sivis. Mai mult decât atât, în perioada de pregătire a fost transferat și Ștefan Opriș, iar David părea deja împins către statutul de a treia opțiune pentru postul de fundaș dreapta. Chiar și după plecarea lui Maxime, după meciul cu Petrolul, retorica a rămas aceeași.

Dar la meciul cu Craiova, dinamica s-a schimbat.

David a primit tricoul de titular. Toată munca depusă în ultimii ani, toate minutele strânse departe de Dinamo, tot procesul de maturizare au dus către acel moment: primirea unei șanse. Pentru că, în fond, despre asta este vorba. Să primești o oportunitate reală, una pe care poate nu a avut-o suficient în trecut.

A jucat, a fost sigur și a rămas titular. Apoi a jucat din nou. Și din nou. Până aseară, când a venit probabil cel mai dificil examen de până acum: Giulești, un derby, presiune, atmosferă ostilă și un adversar direct precum Dobre.

David nu doar că a jucat și și-a îndeplinit sarcinile tactice, ci a transmis foarte multă siguranță. Se vede că este stăpân pe jocul său, că înțelege ce are de făcut și că nu mai intră pe teren cu timiditatea unui puști care încearcă doar să supraviețuiască la acest nivel.

La doar 20 de ani, pare dintr-odată mult mai matur. Copilul pe care îl vedeam în urmă cu câțiva ani la antrenamentele lui Ovidiu Burcă se impune acum, sub ochii noștri, într-o echipă Dinamo cu alte obiective, alte pretenții și un nivel superior de competitivitate.

Și uite că, inclusiv în fotbal, bunul-simț, educația, disciplina, răbdarea și dorința permanentă de afirmare contează. David nu a cerut nimic, nu a primit nimic gratuit. A muncit, a plecat să joace atunci când era nevoie, a acceptat procesul de formare și s-a întors mai pregătit.

Astăzi nu mai vorbim despre a treia soluție pentru postul de fundaș dreapta. Vorbim despre titularul lui Dinamo.

Iar partea frumoasă este că acest statut nu i-a fost oferit. Și-l câștigă.

Mă bucur enorm pentru el, dar David trebuie să înțeleagă în continuare exact acest lucru: postul nu este primit, este câștigat. Zi de zi, antrenament după antrenament, meci după meci. Exact prin ceea ce face acum.

Continuă ceea ce faci, David, că o faci foarte bine!