Written by Înfrângerea României cu Bosnia a deschis din nou discuția despre nivelul actual al echipei naționale și despre direcția în care ar trebui să meargă fotbalul românesc.
Invitat la Radio Dinamo 1948, Ionel Dănciulescu a vorbit despre ceea ce l-a îngrijorat cel mai mult la ultima partidă, strategia aleasă pentru aceste meciuri, jucătorii care ajung la lot fără să evolueze constant la echipele de club și diferența față de alte țări care au progresat în ultimii ani.
„N-am avut niciun fel de reacție”
Pentru Dănciulescu, problema principală în partida cu Bosnia nu a fost neapărat rezultatul, ci modul în care România a răspuns în momentul în care jocul nu a funcționat.
„Hai că rezultatul ca rezultatul, faptul că pur și simplu n-am avut niciun fel de reacție, am fost pasivi, am fost tot timpul ai doilea la minge, n-am putut să facem pressing, n-am câștigat dueluri, ăsta a fost mai îngrijorător.”
Fostul internațional nu a fost convins nici de strategia prin care primul „11” a fost schimbat masiv de la un meci la altul.
„Eu unul n-aș fi făcut această strategie, chiar dacă erau patru meciuri. Pe mine ce mă interesează cel mai mult? Mă interesează primul meci, apoi al doilea. Primul meci l-aș fi jucat cu jucătorii de bază, apoi vedeam, domnule, pe care îi mai am apți, care mai pot să joace din punct de vedere fizic.”
Dănciulescu a atras atenția asupra unei consecințe firești a numeroaselor schimbări:
„Nu vezi că noi am fost cam singura națională care am schimbat nouă jucători din primul 11? Adică nu mai ai omogenitate.”
Reconstrucție, dar cu cine?
Discuția a ajuns inevitabil și la necesitatea unei schimbări de generație. În opinia lui Dănciulescu, dacă România își propune o reconstrucție, aceasta nu poate fi făcută continuând exclusiv cu aceleași soluții.
„Păi da, Ionuț, dar i-ai adus tot pe cei care au fost până acuma.”
Iar când discuția s-a îndreptat spre ideea de reconstrucție, răspunsul său a fost direct:
„Reconstrucție. Trebuie s-o faci cu alți jucători, nu?”
Totuși, Dănciulescu a atras atenția că Liga Națiunilor nu este o competiție lipsită de miză și că rezultatele obținute aici pot aduce avantaje în perspectiva competițiilor următoare.
Problema jucătorilor fără minute la cluburi
Una dintre problemele identificate de Dănciulescu este situația fotbaliștilor care ajung la echipa națională fără să aibă suficient ritm de joc la cluburile lor.
„Din păcate avem jucători care vin la echipa națională și nu evoluează la echipele lor de club. Contează lucrul acesta. N-au ritm de joc, adică se simte.”
Pentru fostul atacant al lui Dinamo, existența unei naționale puternice depinde în mare măsură de situația internaționalilor români la echipele lor de club.
„Cel mai important, ca să ai o echipă națională puternică, este ca jucătorii care joacă în străinătate să fie titulari, să se impună și să aibă evoluții bune la echipele lor de club, pentru că altfel vei avea și tu o națională puternică.”
Diferența de ritm devine vizibilă atunci când jucătorii ajung la nivel internațional.
„Dacă tu faci doar antrenament și vii la meci la echipa națională, e clar că e altă intensitate, alt ritm la echipa națională.”
„Alții au progresat, iar noi am regresat”
Dănciulescu consideră că problemele României trebuie privite și într-un context mai larg. Fotbalul european s-a schimbat, inclusiv în țări pe care România le privea în trecut drept adversari accesibili.
„Uită-te ce se întâmplă cu echipele românești când joacă în cupele europene. Noi avem probleme și cu echipe din Luxemburg și din Letonia și din Armenia pentru că acolo e altceva. De aia sunt atât de multe surprize. Iar valorile s-au egalizat.”
Concluzia sa a fost una tranșantă:
„Din păcate, alții au progresat, iar noi am regresat.”
Dănciulescu a dat exemplul fotbalului nordic, pe care România îl privea cu totul diferit în urmă cu câteva decenii.
„Mă uit la fotbalul nordic. Parcă sunt din altă lume față de noi. Ori noi știm foarte bine, în tinerețea noastră, deși și acuma suntem tineri, doar că am căpătat mai multă experiență, ne rugam zeilor să ne pice o echipă nordică pentru că eram mai buni.”
„Vezi că acuma echipele astea nordice pasează mai bine ca tine de 100 de ori.”
Dănciulescu: „Nu prea avem academii”
Un alt punct important al discuției a fost formarea jucătorilor. Dănciulescu consideră că termenul de „academie” este folosit prea ușor în fotbalul românesc.
„Nu e vorba că noi nu prea avem academii. Crede-mă, noi avem școli de fotbal. Academie, ce înseamnă? Hai să spunem că poate Gică Hagi are o academie, pentru că academie înseamnă școală, masă, antrenament în incinta bazei. Cam asta înseamnă academie.”
Apoi a continuat:
„La noi e titulatura asta pompoasă. Nu există, domnule, academie. Academie poate doar Gică Hagi are.”
Dănciulescu a oferit Marocul drept exemplu de țară care a investit într-o strategie de dezvoltare și în centre de excelență.
„Ei au o strategie, ei știu ce vor, ei fac niște lucruri, noi nu facem, noi doar dăm din gură și vorbim.”
De ce sunt convocați jucători care nu joacă?
Problema apare și la reprezentativele de tineret. În momentul în care a fost adus în discuție cazul lui Cristian Mihai, convocat chiar dacă nu evoluează suficient la nivel de club, Dănciulescu a explicat situația prin aria redusă de selecție.
„În primul rând aria de selecție este limitată și ești obligat să-i chemi pe jucătorii respectivi pentru că n-ai de unde să alegi.”
Despre mijlocașul lui Dinamo, Dănciulescu a spus:
„Cum e, uite, de exemplu, al nostru Cristi Mihai, un băiat extraordinar și un băiat în care eu încă cred foarte mult, dar uite, bate pasul pe loc.”
Explicația pentru convocarea sa, chiar și în lipsa minutelor, este una simplă:
„Asta pentru că nu ai pe cine să iei și automat, decât să iau pe unul din Liga a treia, zic: bă, iau pe unul care totuși face antrenamente cu echipa de prima divizie. E altceva antrenamentele de acolo față de ce joci tu la Liga a treia sau Liga a doua.”
Mesajul lui Ionel Dănciulescu depășește astfel rezultatul unui singur meci. Pentru fostul internațional, problemele pornesc de la lipsa de ritm a unor jucători și aria redusă de selecție și ajung până la modul în care România își formează fotbaliștii.
Iar comparația cu țările care în trecut păreau accesibile României spune poate cel mai bine unde am ajuns: „Alții au progresat, iar noi am regresat.”