Written by Au fost foarte multe discuții în această vară despre Nuno Campos și despre ceea ce a adus nou la Dinamo. În mod cert, ceea ce a realizat până acum echipa sub comanda antrenorului portughez a depășit așteptările.
În vară mi s-au reproșat foarte mult reținerile pe care le-am avut în privința lui Nuno Campos. Deși m-am ferit mereu să-l critic — pentru că, în general, nu critic ceea ce nu cunosc —, mulți au interpretat aceste rețineri și faptul că am amânat să dau un verdict drept o formă de apreciere pentru fostul antrenor.
Surpriza vine însă câteva luni mai târziu. Directorul sportiv Cosmin Mihalescu confirmă, practic, ceea ce vă povesteam încă din cantonamentul din Polonia și apoi în primele meciuri de campionat: Nuno Campos a venit la Dinamo cu un stil foarte diferit, care avea nevoie de timp pentru a fi înțeles, asimilat și, mai ales, evaluat.
„Aș puncta ceva și aici. Stilul lui Nuno e destul de specific și e un stil de joc care nu doar că nu e întâlnit în România, dar nu prea e întâlnit în Europa. Sigur, principiile mari sunt comune și se regăsesc în destul de multe filozofii de joc, dar așezarea și detaliile, care până la urmă sunt cele care fac diferența, sunt destul de specifice.
A existat într-adevăr perioada asta în care fiecare jucător a fost așezat cu mâna. Există în continuare la antrenamente, cred că două sesiuni pe săptămână, care sunt, să zic, nu la intensitate de meci, ci sunt mai mult tactice și statice, în care din nou sunt așezați cu mâna. Se arată de la orientarea corpului la poziționarea în preduel pentru câștigarea poziției de duel. Lucruri foarte specifice, detalii cu care unii dintre jucători sunt mai obișnuiți decât alții.”
— Cosmin Mihalescu, pentru Radio Dinamo 1948
Ceea ce nu credeam în acel moment era că Nuno Campos va reuși să facă echipa să joace și, în același timp, să obțină rezultate atât de repede cu noua filozofie de joc. Iar rapiditatea cu care lucrurile s-au legat pare că i-a surprins plăcut chiar și pe cei din club.
„Cred că m-a surprins cel mai mult rapiditatea cu care echipa a reușit să arate pe teren ceea ce le cere staff-ul. Adică aveam cumva o idee despre punctul în care vom ajunge ca exprimare a echipei pe teren, dar sincer nu mă așteptam să vină atât de repede.
A fost prima etapă în care am jucat bine, dar am pierdut. Mister venea după un început de sezon în Ungaria când primele cinci meciuri au fost catastrofale. I-am spus că aici nu avem timp cinci meciuri să ne asumăm lucrurile astea, dar a venit cumva mai repede exprimarea echipei pe teren raportată la cerințele staff-ului. Mă așteptam să ajungem în punctul ăsta, dar mă așteptam să fie puțin mai greu, să dureze puțin mai mult timp.”
— Cosmin Mihalescu, pentru Radio Dinamo 1948
Privind acum în urmă, cred că reținerile de atunci erau absolut normale. Dinamo pornea pe un drum nou, cu un antrenor pe care nu-l cunoșteam și cu o filozofie de joc diferită de ceea ce văzusem până atunci. Ar fi fost mult mai simplu să aplaudăm din prima și să spunem că totul va fi bine. Dar nu cred că acesta este rolul nostru.
Când vorbim despre Dinamo, cred că avem obligația să fim înainte de toate sinceri și responsabili. Să spunem ce vedem și ce credem în acel moment, chiar dacă uneori ceea ce spunem nu este neapărat ceea ce publicul își dorește să audă. Să cosmetizăm realitatea doar pentru a da bine sau pentru a câștiga aplauze ar fi mult mai comod, dar nu ar fi corect.
La fel de important este însă să recunoaștem atunci când realitatea ne contrazice așteptările. Iar Nuno Campos a făcut exact asta. Nu mi-a înlăturat reținerile prin declarații sau promisiuni, ci prin ceea ce a construit pe teren. Și, poate cel mai surprinzător, a făcut-o mult mai repede decât mă așteptam.
Ultima actualizare: octombrie 4, 2026