Written by Într-o zi, la o stână, un lup a venit și a mâncat o oaie. Ciobanul și-a luat pușca, a plecat în pădure și, spre seară, s-a întors cu lupul mort.
A doua zi, la stână, alt lup a venit și a mâncat o oaie. Ciobanul și-a luat pușca, a plecat în pădure și, spre seară, s-a întors cu lupul mort.
A treia zi, la stână, alt lup a venit și a mâncat o oaie. Ciobanul și-a luat pușca, a plecat în pădure și, spre seară, s-a întors cu lupul mort.
A patra zi, o oaie a mâncat o oaie. Ciobanul și-a luat pușca, a plecat în pădure și, spre seară, s-a întors cu lupul mort.
Cam asta este puterea obișnuinței!
Și mă tem că noi, dinamoviștii, am început să fim victimele ei. Din fericire, într-un sens mult mai plăcut decât bietul lup din poveste.
Dinamo învinge și convinge, obține a cincea victorie consecutivă în acest sezon și va trebui să răscolim serios statisticile pentru a descoperi când am mai legat ultima dată cinci victorii la rând.
A fost mai dificil decât ne așteptam cu Botoșaniul. Sau poate că am devenit noi prea încrezători și ne vine greu să credem că cineva are tăria să reziste asalturilor noastre o perioadă atât de lungă.
Cumva, ne așteptam ca Dinamo să tranșeze repede meciul, iar apoi totul să se transforme într-un simplu galop de sănătate pentru trupa lui Nuno Campos.
Lucrurile au stat însă diferit în fața moldovenilor. Cele trei puncte au venit târziu, dar au fost pe deplin meritate.
Fotbalul ne-a făcut dreptate pe final, pentru că alb-roșii au disputat una dintre cele mai solide partide din acest sezon. Am dominat, am creat ocazii, am ajuns de multe ori în poziții de finalizare și nu i-am oferit adversarului nicio șansă să se apropie periculos de poarta noastră.
La pauză, unul dintre prietenii alături de care am văzut meciul m-a întrebat ce nu merge în jocul nostru. Am tăcut, pentru că nu am știut ce să-i spun. Părea că totul funcționează bine, până în momentul în care trebuia să băgăm mingea în poartă.
Și atunci mi-am dat seama de un lucru. Poate că problema nu era jocul lui Dinamo, ci așteptările noastre.
Am ajuns să considerăm victoria o normalitate. Nu ne mai întrebăm dacă Dinamo poate câștiga, ci de ce nu câștigă mai repede. Iar asta spune enorm despre cât de mult s-a schimbat echipa, dar și despre cât de mult ne-am schimbat noi.
Repriza secundă a început în forță, cu Dean ratând din câțiva metri. Părea doar o chestiune de timp până când Dinamo avea să înscrie, dar, paradoxal, timpul începea să lucreze împotriva noastră, pe măsură ce minutele treceau și golul întârzia să apară.
A venit însă greșeala lui Anestis, care, în loc să boxeze mingea, a boxat capul lui Mărginean. Acolo s-a scris istoria unui meci în care eram favoriți pe hârtie, dar în care adversarii și-au apărat cu îndârjire șansa.
Nu a fost o victorie facilă. A fost nevoie să muncim și să suferim pentru cele trei puncte, dar Dinamo și-a respectat pe deplin statutul de favorită și a trecut cu brio un nou test de maturitate.
Rămânem și după această etapă pe primul loc. O poziție pe care nimeni nu ne-o poate contesta și pe care am câștigat-o prin joc, muncă și rezultate.
Să nu uităm cât de greu am ajuns să avem ceea ce astăzi ni se pare firesc. Altfel, riscăm să plecăm și noi în pădure după un lup care n-a mâncat nicio oaie.
HAI DINAMO! ❤️🤍
Ultima actualizare: octombrie 17, 2026