Written by Există o nemulțumire în rândul suporterilor dinamoviști legată de modul în care sunt comentate la televiziune meciurile echipei noastre. Deși de multe ori am luat apărarea comentatorilor, nu pot ignora anumite momente care sunt cu adevărat deranjante pentru un suporter dinamovist.
Vreau să vă ofer două exemple concrete, din comentariile partidelor Dinamo – FC Botoșani și FCSB – Oțelul, care mi se par relevante pentru această discuție.
În partida Dinamo – FC Botoșani, Karamoko reușește un dribling în fața experimentatului Miron. Iată cum este comentată faza:
„Miron este păcălit, aproape inadmisibil pentru experiența lui. Să fie driblat așa este destul de ciudat pentru un jucător de 32 de ani, cu sute de meciuri la nivelul primei ligi.”
Așadar, accentul cade pe greșeala lui Miron, nu pe calitatea driblingului lui Karamoko.
Să vedem acum cum este comentată o fază asemănătoare, din partida FCSB – Oțelul, în care Pădurariu depășește mai mulți adversari:
„Bun driblingul lui Pădurariu. Tot el continuă. A depășit trei adversari.”
„Pădurariu încheie faza. Fază frumoasă.”
„Foarte bun controlul. Priviți, mingea nu se îndepărtează de picior, e acolo la 5–10 cm.”
Observați diferența?
Într-un caz, ne minunăm că un fundaș cu experiență a putut fi driblat. În celălalt, admirăm calitatea celui care driblează.
Oare nu există și posibilitatea ca Miron să fi fost depășit tocmai pentru că adversarul său a executat un dribling foarte bun?
Este frustrant pentru un suporter dinamovist să constate că meritul unui jucător al echipei sale este trecut în plan secund, în timp ce o realizare asemănătoare a unui rival este analizată prin prisma calităților celui care a executat-o.
Un alt exemplu îl reprezintă modul în care au fost comentate fazele care au dus la înscrierea golurilor în cele două partide.
La meciul Dinamo – FC Botoșani, în momentul în care Mărginean obține lovitura de pedeapsă, comentatorul spune:
„Centrarea e bună, greșește Anestis și cred că e penalti.”
Imediat vine și explicația:
„Anestis îl lovește în cap pe adversar.”
Să vedem acum cum a fost comentat golul marcat de FCSB împotriva Oțelului:
„O nouă centrare foarte bună a lui Crețu. Este un alt Crețu din această perspectivă a centrărilor. Și ce bine vine tânărul atacant al FCSB-ului.”
Comentariul continuă:
„Dar ăsta arată un moment lucrat, un moment planificat.”
Iar concluzia este:
„E o schemă lucrată, într-adevăr. Bine, bine lucrată, bine pusă în aplicare.”
În primul caz, atenția se mută aproape imediat asupra greșelii portarului advers. În al doilea, sunt evidențiate calitatea centrării, mișcarea atacantului și meritul colectiv al echipei.
Desigur, nu vorbim despre faze identice. La Dinamo avem o intervenție greșită a portarului, în timp ce FCSB înscrie din acțiune. Este firesc ca explicațiile să fie diferite, dar felul în care este distribuit meritul merită, cred eu, observat.
Nu cer nimănui să ignore greșelile adversarilor și nici să inventeze merite acolo unde ele nu există. Pentru că, în fotbal, de multe ori, greșeala unuia este provocată tocmai de calitatea jocului celuilalt.
Poate că fiecare dintre aceste comentarii, luat separat, nu pare atât de deranjant. Poate că nici nu există vreo intenție de a diminua meritele lui Dinamo. Dar atunci când asemenea situații se repetă, este firesc ca suporterii dinamoviști să înceapă să se întrebe de ce realizările echipei lor sunt privite uneori altfel decât cele ale rivalilor.
Și cred că aici se află, de fapt, explicația nemulțumirii.
Nu o singură remarcă deranjează, nu o singură fază comentată într-un anumit fel. Ci senzația că, atunci când Dinamo reușește ceva, explicația este că adversarul a greșit, iar atunci când alții reușesc lucruri asemănătoare, explicația este că au jucători valoroși, inspirați sau că au pregătit foarte bine fazele respective.
Nu cred că dinamoviștii își doresc comentatori care să le laude echipa indiferent de ceea ce se întâmplă pe teren. Și nici nu cred că un comentator trebuie să țină cu Dinamo pentru a-i recunoaște meritele.
Dacă un dribling reușit este o demonstrație de calitate într-un meci, ar trebui să fie la fel și în altul. Dacă o fază ofensivă este rezultatul muncii de la antrenamente pentru o echipă, poate că merită să căutăm aceleași explicații și atunci când vorbim despre Dinamo.
Nu cerem tratament preferențial. Cerem echilibru.
Pentru că, până la urmă, fotbalul nu înseamnă doar greșelile celor învinși, ci și meritele celor care îi înving.