Written by În ultima perioadă, posibila cooptare a lui Florin Răducioiu în organigrama lui Dinamo a stârnit numeroase discuții în rândul suporterilor. Părerile au fost împărțite, iar mulți dinamoviști și-au exprimat nemulțumirea, criticând această posibilă decizie a conducerii clubului.
Am făcut mereu distincția între viața profesională, cea socială și cea personală a unui om. Am învățat, de-a lungul timpului, că aceeași persoană poate excela în anumite privințe și, în același timp, poate avea defecte sau comportamente care ne influențează negativ percepția asupra ei.
L-am admirat enorm pe fotbalistul Florin Răducioiu. Un atacant care a debutat în tricoul lui Dinamo la doar 16 ani, sub comanda lui Mircea Lucescu, și care a scris pagini importante din istoria clubului. Un fotbalist care, în opinia mea, își poate găsi oricând locul într-un top 5 al celor mai mari atacanți dinamoviști din toate timpurile.
A fost, fără îndoială, unul dintre copiii teribili ai unei generații extraordinare, într-o perioadă în care fotbalul românesc producea numeroase talente care aveau să impresioneze ulterior pe marile scene ale Europei.
Cred însă că Florin Răducioiu nu a fost pregătit pentru statutul de persoană publică. Format într-un sistem în care fotbaliștii vorbeau aproape exclusiv pe teren, iar aparițiile lor în interviuri erau extrem de rare, Răducioiu a avut mult timp de suferit la capitolul imagine. Odată cu libertatea câștigată de presă și cu interesul tot mai mare pentru viața fotbaliștilor dincolo de gazon, aceștia au fost nevoiți să învețe să se exprime și în fața camerelor de filmat. Iar pentru Răducioiu, această tranziție nu a fost deloc ușoară.
Revenind la vremurile mai apropiate de noi, Florin Răducioiu a greșit, în opinia mea, teribil de mult într-una dintre cele mai dificile perioade din istoria clubului. În timp ce suporterii duceau o luptă disperată pentru supraviețuirea lui Dinamo, făcând eforturi uriașe și împărțindu-și, nu de puține ori, veniturile modeste cu echipa iubită, Răducioiu a transmis un mesaj care a durut profund.
În decembrie 2022, a declarat public că Dinamo ar trebui lăsată să intre în faliment, considerând că o soluție ar fi înființarea unui nou club. Mai mult, a acționat clubul în instanță pentru recuperarea unor drepturi salariale restante. Un demers legitim din punct de vedere legal, dar care, în contextul luptei disperate pentru supraviețuire, a adâncit ruptura dintre fostul atacant și o parte a suporterilor.
Nu dreptul lui de a-și recupera banii poate fi pus la îndoială, ci felul în care toate aceste gesturi și declarații au fost percepute de oamenii care, în aceeași perioadă, renunțau la o parte din puținul lor pentru ca Dinamo să nu dispară.
Evident, această rană nu dispare pur și simplu. Cei care au luptat atunci pentru supraviețuirea lui Dinamo nu vor uita prea curând acele momente și nici cuvintele care i-au durut. Dar mă întreb: trebuie oare Florin Răducioiu să fie judecat și condamnat pe viață pentru ceea ce a spus și a făcut atunci?
Eu cred că nu trebuie să iubești un om ca să-l respecți. Nu trebuie să fii de acord cu toate deciziile sale, să-i justifici greșelile sau să uiți momentele în care te-a dezamăgit. Respectul nu înseamnă admirație necondiționată și nici iertare automată. Înseamnă, înainte de toate, capacitatea de a recunoaște ceea ce un om a făcut bine, chiar și atunci când nu poți trece peste ceea ce a făcut rău.
Pot să fiu profund dezamăgit de declarațiile lui Florin Răducioiu din 2022 și, în același timp, să respect fotbalistul care a contribuit la istoria lui Dinamo. Cele două sentimente nu se exclud. Dimpotrivă, cred că tocmai capacitatea de a le separa ne ajută să judecăm oamenii mai drept.
Poate că am îmbătrânit și încep să întrezăresc câteva firave urme de înțelepciune în mine, dar am ajuns la o concluzie simplă: îmi este mult mai bine atunci când aleg să nu mai car după mine povara resentimentelor. Nu pentru că aș fi uitat ce m-a durut, ci pentru că am înțeles că nu are rost să continui să mă împovărez cu lucruri pe care nu le mai pot schimba.
Am realizat că ura nu schimbă trecutul, nu repară greșelile celorlalți și nici nu șterge dezamăgirile. În schimb, mă obligă să retrăiesc la nesfârșit momente pe care, poate, ar fi fost mai bine să le las în urmă.
Nu pot controla ceea ce au făcut sau au spus alții, dar pot alege cât loc le mai ofer acelor întâmplări în viața mea. Pot să nu uit, pot să nu fiu de acord, pot chiar să nu iert. Dar nu sunt obligat să urăsc.
Până la urmă, resentimentele sunt un bagaj pe care îl purtăm singuri, chiar dacă altcineva ne-a dat motive să îl umplem. Iar uneori, cel mai bun lucru pe care îl putem face pentru noi înșine este să îl lăsăm jos.
Florin Răducioiu va da, probabil, curs ofertei făcute de acționarii lui Dinamo și va reveni în cadrul clubului. Este dreptul celor care conduc Dinamo să decidă cu cine doresc să colaboreze, așa cum este dreptul suporterilor să aibă propriile opinii despre această alegere. Nu trebuie să fim cu toții de acord cu o decizie pentru a accepta că ea poate fi luată.
Personal, nu am uitat declarația din 2022 și nici dezamăgirea pe care mi-a provocat-o. Dar nu mi-am pierdut respectul pentru fotbalistul Florin „Radu” Răducioiu.
Nu sunt obligat să-l iubesc. Nu mă simt obligat nici să-l urăsc.
Îl pot respecta. Și atât.
HAI DINAMO!