Chin și jale sunt cuvintele care descriu jocul lui Dinamo de astăzi. Am pierdut un meci în care ne-am prezentat lamentabil, din primul până în ultimul minut.
„Unde e Dinamo?” A fost întrebarea de pe buzele noastre după primele 20 de minute ale meciului de la Slobozia. Ne uitam la ce se întâmpla pe teren, la cât de ușor eram surclasați de o echipă fără veleități și ne întrebam dacă i-a anunțat cineva pe băieții noștri că Dinamo ar trebui să joace fotbal la Slobozia.
Am sperat, cumva, că echipa își va reveni și că ne vom aminti de fotbalul bun pe care am demonstrat că îl putem juca în prima parte a sezonului. Din păcate, astăzi, la Slobozia, am văzut doar o umbră a echipei care ne-a încântat până acum.
Momentan, mă încearcă un sentiment de perplexitate. Nu pentru că am pierdut un meci, ci pentru că, timp de 90 de minute, am părut o echipă care nu știe de ce se află pe teren și ce vrea să exprime prin jocul său.
Apoi, recunosc, încep să privesc cu teamă spre viitor, pentru că astăzi am văzut repetată, pe durata întregului meci, repriza oribilă de la Pitești.
Întâmplare? Un moment mai slab? Poate. Dar, după ultimele două etape, par să se adune destui nori întunecați deasupra noastră.
Poate că este un moment bun să ne întrebăm dacă suntem atât de buni pe cât visăm. Poate că a venit timpul să revenim cu picioarele pe pământ și să recâștigăm dorința de a demonstra.
Pentru că astăzi Dinamo a fost departe de ceea ce ar trebui să joace o echipă cu aspirații europene.
HAI DINAMO!
Ultima actualizare: noiembrie 22, 2026
