Written by Ieri, în timp ce sorbeam din cafeaua de dimineață și parcurgeam știrile zilei, am dat peste un titlu care mi-a lăsat un gust mai amar decât licoarea aromată pe care tocmai o savuram:
„Ultrașii lui CFR au lovit cu bestialitate și au dezbrăcat niște simpli suporteri după meciul cu Dinamo… Ultrașii lui CFR Cluj au agresat mai mulți suporteri ai lui Dinamo după derby-ul din Gruia. Le-au oprit mașina în trafic și le-au luat tricourile și fularele…”
Pentru o secundă, am crezut că am nimerit din greșeală într-un portal temporal care m-a transportat în România anilor ’90, când niște „oameni de bine” coborau în Capitală să împartă „dreptatea” cu bastoanele în mâini la chemarea „tătucului democrației originale”.
Dar nu! Era știrea zilei, din Clujul anului 2025, acel oraș care se autoproclamă drept farul civilizației românești, Silicon Valley de pe Someș, centrul intelectualității și al bunelor maniere. Cluj-Napoca, orașul unde IT-iștii își savurează cappuccino-ul în cafenele hipsterești și discută despre startup-uri și inovație, se trezește brusc cu scene demne de un bazin minier. Același Cluj care privește cu superioritate spre restul țării, în special spre „mitici”, acum este scena unor evenimente demne de un film prost cu gangsteri de cartier.
Să recapitulez, pentru cei care au ratat spectacolul grotesc: după meciul CFR Cluj – Dinamo, câțiva „cavaleri” ai galeriei CFR-ului au considerat că victoria echipei lor trebuie sărbătorită printr-un act de vitejie supremă – oprirea unei mașini în trafic și jefuirea unor cetățeni de tricouri și fulare cu însemnele echipei Dinamo. O demonstrație impresionantă de forță, curaj și inteligență! Să ataci cetățeni suporteri când ești într-un grup numeros, iată definiția bărbăției în viziunea acestor eroi contemporani.
Acum, nu știu ce e mai șocant: actul în sine sau faptul că s-a întâmplat în Cluj, nu într-un sat uitat de lume sau într-un oraș cu tradiție în violența stradală. Eram (aproape) convins că ultrașii CFR-ului, trăind în aerul rarefiat al excelenței clujene, ar fi evoluat spre o formă superioară de ultrașerie. Nu neapărat în una în care scandările să fie însoțite de citate din Kant sau conflictele să se rezolve prin dezbateri academice despre etica ultrașeriei în societatea postmodernă, dar totuși… Aparent, se pare că aerul tare al Feleacului nu oxigenează suficient și creierul unor suporteri fanatici.
Situația e cu atât mai aberantă, încât până și comunitatea ultras din România, care nu este tocmai un bastion al pacifismului, a reacționat negativ. Mă întreb, cu sinceritate nedisimulată, cum se împacă imaginea Clujului ca un centru universitar de elită cu aceste manifestări demne de Vestul Sălbatic? Suntem, totuși, în Clujul sofisticat, european, unde primăria a investit 2,5 milioane de euro în clubul U Cluj.
Apropo de Primăria Clujului… Poate că ar fi timpul să diversifice puțin portofoliul de investiții. După ce a direcționat generos atâția bani către clubul universitar, poate că ar trebui să aloce un buget modest pentru educația ultrașilor CFR-ului, pentru că și ei sunt tot cetățeni ai orașului. Nu de alta, dar nu e păcat să strici brandul de „oraș civilizat” pentru câteva tricouri și fulare furate? Sunt sigur că există profesori universitari în celebrele instituții academice clujene care ar putea preda noțiuni elementare de educație civică pentru pasionații de fotbal. Doar suntem în capitala intelectuală a României, nu? Iar pentru cursuri de ultrașerie pentru începători și despre onoarea ultrașilor, stați liniștiți că vin ultrașii noștri de la Dinamo să vă predea, pentru că, domnilor „ultrași” ai CFR Cluj, ai noștri chiar „ie” băieți deștepți și pregătiți. Poate nu chiar în toate domeniile, dar în cel al ultrașeriei „ie ași”.
Ce mă amuză teribil este contrastul dintre realitate și narativul oficial al Clujului. În Clujul de azi, paradoxurile se țin lanț: avem clădiri smart și comportamente primitive, cafenele cu nume în engleză și mentalități de peșteră, bilete de avion spre Barcelona și atitudini de Evul Mediu timpuriu. Vreau să specific ceva, ca să fie clar: sunt absolut convins că toate aspectele negative sunt izolate, nefiind definitorii sau caracteristice superbului oraș.
Și, sincer, dacă tot vorbim despre ultrași și comportamentul lor, să fim onești… Există galerii dure în România care totuși respectă un cod nescris de onoare. Știu că poate sună paradoxal, dar în lumea ultrașilor există reguli: te bați cu cei care își asumă aceeași identitate ca tine, nu ataci familii cu copii, nu te legi de suporteri pașnici veniți să vadă un meci, nu jefuiești cetățeni în trafic. Dar, evident, aceste subtilități ale „eticii” ultrașeriei nu au ajuns încă până la intelectualii în devenire din galeria CFR-ului.
Poate că primarul Clujului, în înțelepciunea sa infinită, ar putea organiza un schimb cultural între ultrașii CFR-ului și alte galerii din țară, nu pentru a învăța noi tehnici de intimidare, ci pentru a înțelege că există limite chiar și în lumea aparent haotică a ultrașeriei.
În final, ce pot să mai spun? Clujul, orașul culturii și al civilizației europene, a demonstrat că aparențele, uneori, pot înșela. Sub stratul subțire de sofisticare urbană se ascunde aceeași mentalitate tribală care mai bântuie încă România de decenii. Doar că acum are adidași mai scumpi și smartphone-uri de ultimă generație. E vorba, în primul rând, despre siguranța pe străzi, respectul pentru semeni și capacitatea autorităților de a preveni asemenea incidente. Până când vom înțelege asta – și nu mă refer acum doar la Cluj-Napoca –, vom rămâne un oraș cu pretenții europene, dar cu episoade de comportament tribal, un Silicon Valley în care, ocazional, minerii coboară în stradă.
Iar pentru ultrașii CFR-ului, o sugestie, pentru că nu-mi permit să dau sfaturi… Data viitoare când mai simțiți nevoia irezistibilă de a opri mașini în trafic și de a bate și jefui oameni, încercați să citiți o carte. Chiar și de colorat, numai carte să fie! S-ar putea să descoperiți o experiență la fel de intensă, dar mult mai puțin incriminatoare. În fond, sunteți cetățeni ai Clujului, cel cult și elevat. Până atunci, rămâneți o pată neagră pe obrazul alb al Clujului, ca un neg uriaș pe fața unei dive de la Hollywood. Un neg pe care niciun filtru Instagram nu-l poate șterge…