Selective outrage thumbnail

Selective outrage

Selective outrage sau indignarea selectivă este practica de a exprima o furie intensă sau o indignare puternică cu privire la un anumit eveniment, comportament sau grup, ignorând, justificând sau diminuând în același timp acțiuni similare sau mai grave comise de alții.

Toti o facem in viata de zi cu zi, mai ales de cand retelele sociale nu ne-au dat decat optiunea binara, de a tine cu unii si a ii urî si critica pe ceilalți. Andrei Nicolescu nu este o persoana placuta pentru multe persoane, este considerat a fi ingamfat sau arogant. Uitam ca asta ne-a placut de exemplu la Cornel Dinu, stiu ca si acest argument poate fi combatut de palmaresul acestuia, singurul „Mister” din fotbalul romanesc pentru unii.

Dar cu asta ne-am si mandrit noi ca dinamovisti, ca am fost aroganti si pe buna dreptate cu alte echipe pe baza concreta a valorii echipei noastre. Aceasta paradigma s-a mai schimbat in ultima perioada, multi dintre noi am invatat lectia modestiei dupa periplul in Liga 2, dar undeva acolo in ADN-ul nostru acea aroganta a ramas. De aceea eu unul il vad pe Andrei potrivit ca unul dintre noi, chit si doar prin aceasta „aroganta” perceputa.

Multi il asteptau pe Andrei la cotitura de cand l-a inlaturat din club pe Vlad Iacob. Si acolo se pot discuta de motive justificate sau nu dar ideea de baza e ca atunci cand functionezi ca un club cu resurse limitate, greseli se vor face, ideea e sa nu persisti in greseala si sa inveti din ele. Aici am si eu o critica de facut si am tot facut-o, legata de perioadele de transferuri, unde desi pot vedea o evolutie pe scala valorii, vad in continuare lipsuri majore, in special numeric.

Acum, legat de sigla. Sunt suficient de matur ca sa prind vreo 4 sigle de cand tin cu Dinamo, am si fular cu acvila sau ce era acea pasare de pe vremea cand Cosmin Contra egala in Ghencea dupa un penalty ratat parca de Batrînu. Niciodată in istoria noastră conducerea nu a întrebat suporterii ce parere au, doar au facut „rebranding”-ul. In `98 suporterii eram cocoțați pe sala de handbal cand Badea prezenta noua sigla cu cainii la bazinul de polo. Era un eveniment privat, insotit intr-adevar de un CD cu muzica dedicata „câinilor rosii”. Ne-a placut acea siglă la inceput? Nu cred dar in esență nu stiu. Ne-a plăcut că a venit Lupescu înapoi si l-a refuzat pe Lucescu la Rapid, ne-a plăcut că Pro Sport titra că „Dinamo ia tot” și așa mai departe.

Ia sa ii aduca actuala conducere a lui Dinamo la vara pe Ionut Radu in poarta si pe Andrei Ratiu fundas dreapta, ca exemplu. Câți ar mai avea o problema cu actuala sigla? Câțiva vor ramane fideli principiilor lor (foarte verticale de altfel, de comunicare si de respectare a istoriei). Dar majoritatea vor trece peste cel mai probabil, mai ales ca era clar ca rebranding-ul era o necesitate, dupa 27 de ani, ca sa scapi de Badea si sa ai o sigla proprie pana cand justitia va clarifica ce se intampla cu D-ul istoric. În plus, noi vom face asocierea cu CS-ul si vom avea si noi cel mai probabil o sigla apropiată (daca nu aceeasi) cu ei pe noul stadion, cand acesta va fi gata.

Nu asta a deranjant cel mai mult, cat probabil procesul prin care aceasta s-a facut. De cand noi ca suporteri am salvat clubul ne-am simtit implicati cat mai mult in viata lui dar si cu putere de decizie (cateodata fiecare dintre noi), uitand ca l-am salvat pentru a-l da altora sa il duca mai departe decat am putut sa il sustinem noi. Si inainte sa fiu criticat daca am contribuit sau nu, eu sunt membru DDB din iulie 2018 si am contribuit inainte si la ADPD, nestiind care din ele va salva finalmente clubul. La ADPD era si Cornel Dinu garant pe acea vreme. La DDB era PCH. Aveam in ambele incredere, timpul a aratat cui faptele i-au confirmat vorbele.

Acelasi lucru l-as cere si acum suporterilor dinamovisti, mai ales celor critici. Uitati-va la faptele facute de actuala conducere a lui Dinamo, nu neaparat la vorbe sau la ton. Cand ai un cui impotriva cuiva, orice mica greseala ti se pare de neiertat. Pentru unii, sigla este sfanta si inteleg asta. Dar noi am trecut in istorie prin rosu si albastru pe sigla noastra, prin acvile, mingii si caini si parca nu eram atat de sensibili ca in prezent. Nu as vrea sa ne transformam toti in niste becalioti, nu am salvat clubul ca sa fim implicati in orice decizie ia acesta.

E in regula sa protestam la ce nu ne convine atata timp cat ce facem noi nu dauneaza clubului si echipei. Ieri era sa ii dauneze. I-a mai daunat si in alte ocazii, cand s-a decis parasirea peluzei la meciul cu Rapid pe care l-am pierdut la scor (dupa promovare) si de atunci ne-am dus pe tobogan sau dupa meciul cu UTA in care unii au decis ca e mai bine sa ne batem cu ultrasii de la CSA pe terenul de joc. Stiu, eu sunt cetatean si nu am dreptul sa imi dau cu parerea referitor la codul ultras si ce presupune el. Dar cand acesta dauneaza echipei chiar si prin lipsa lor, pot macar sa spun asta? Suporterii au fost si sunt minim 20% din performanta echipei noastre. Nu suntem o echipa atat de puternica sa ne luptam cu bugetul de Stat de la alte echipe, arbitraje ostile cat si cu lipsa sustinatorilor cei mai infocati.

Care e interesul suprem al lui Dinamo? Cred ca si-au invatat lectia si cei din conducerea clubului si mai cred ca daca nu era temerea de inregistrare si a acestei sigle la OSIM lucrurile s-ar fi facut si mai public decat s-a facut. Dar ce ne faceam daca si in urma acelui proces ne regaseam tot cu aceasta sigla? O mai criticam la fel de vehement oare? Sau problema noastra cea mai mare e de fapt cu cel care a comunicat-o? Sunt intrebari retorice sau pe care si le poate pune fiecare din noi. Eu stiu unde ma pozitionez, si anume in tribuna a doua de unde sustin echipa, indiferent de jucatori, antrenori si conducatori.

Ultima actualizare: mai 11, 2026

Lasă un răspuns