Sunt seri în fotbal care rămân întipărite definitiv în memoria unei comunități. Seri în care logica este dată peste cap, iar imposibilul îmbracă tricoul alb-roșu.
Când te gândești la momentele magice ale lui Dinamo din ultimele două decenii, unul singur stă pe buzele tuturor fanilor: 27 august 2009, noaptea în care o calificare aparent pierdută s-a transformat în una dintre cele mai spectaculoase reveniri din istoria fotbalului românesc. Iar omul care a pus sigiliul pe acea minune sărbătorește astăzi o zi specială. La mulți ani, Florin Matache!
Născut la București, pe 3 august 1982, Florin Matache a fost mereu un portar de o modestie rară, un profesionist desăvârșit care a muncit din greu pentru fiecare minut petrecut între buturi. De la primele meciuri la Metalul Plopeni, până la titlul de campion cucerit cu Dinamo în sezonul 2006-2007, sub comanda lui Mircea Rednic, într-o concurență puternică cu Bogdan Lobonț, și promovările obținute cu Otopeni, Universitatea Cluj sau Flacăra Horezu, cariera sa a fost definită de disciplină, seriozitate și caracter.
Nu întâmplător, într-un sondaj organizat de ProSport în 2024, fanii l-au desemnat pe Florin Matache drept cel mai bun portar al lui Dinamo din ultimii 25 de ani. O recunoaștere importantă pentru omul care a scris o pagină de aur în istoria clubului, pe stadionul din Liberec.
Minunea de la Liberec: „Puteam să jucăm 300 de minute, tot ne calificam!”
Povestea acelui meci cu Slovan Liberec pare desprinsă dintr-un scenariu de film. După eșecul din tur, consemnat cu 0-3 la „masa verde”, în urma incidentelor provocate de invadarea terenului, șansele de calificare în grupele Europa League păreau inexistente. Cu toate acestea, echipa pregătită de Dario Bonetti a plecat în Cehia cu o credință pe care puțini o mai aveau.
Golul rapid al lui Andrei Cristea și dubla de senzație reușită de Marius Niculae au dus confruntarea în prelungiri, iar apoi la loviturile de departajare. Acolo a venit momentul de glorie al lui Florin Matache. Sub o presiune uriașă, portarul dinamovist a apărat penalty-urile executate de Gecov și Liška, a primit nota 10 din partea Gazetei Sporturilor și a adus ultima calificare a lui Dinamo în grupele unei competiții europene.
„A fost un moment unic, o să-mi amintesc toată viața de el. La penalty-uri nu aveam la ce să mă gândesc… îmi doream neapărat să câștigăm pentru că ar fi fost mare păcat pentru munca pe care am depus-o, pentru acele 120 de minute în care am tras, la propriu. În ziua aceea, credeți-mă, nu avea ce să se întâmple rău. Puteam să jucăm 300 de minute și să mai batem încă un rând de penalty-uri, tot ne calificam. În ziua aceea, Dumnezeu a fost cu noi!”, spunea Florin Matache.
Întrebat ce ar fi făcut dacă seria penalty-urilor ar fi continuat până la el, „Eroul de la Liberec” a răspuns în stilul său caracteristic:
„Aș fi pus mingea la 11 metri și aș fi dat tare!”
Un profesionist exemplar și moștenirea din prezent
Pe lângă cele 71 de meciuri disputate în Liga I pentru Dinamo, Ceahlăul și Concordia Chiajna – alături de care a jucat finala Cupei Ligii în 2016 – dar și experiențele de la Universitatea Cluj și CSM Râmnicu Vâlcea, unde a colaborat din nou cu Claudiu Niculescu, Florin Matache a rămas dedicat fotbalului și după retragerea din activitate, în 2019.
A ales cariera de antrenor de portari, activând la Turris Turnu Măgurele, Concordia Chiajna și FC Voluntari, iar în prezent contribuie la formarea noilor generații în cadrul CS Dinamo București.
La mulți ani, Florin!
Astăzi, în timp ce noul sezon este în plină desfășurare, ne întoarcem cu nostalgie la acea noapte magică de la Liberec. Îți mulțumim, Florin, pentru că ne-ai arătat că nicio luptă nu este pierdută dinainte și că, uneori, credința și dăruirea pot transforma imposibilul în istorie.
Ultima actualizare: august 3, 2026
