Written by Danny Armstrong este, fără doar și poate, omul începutului de sezon pentru Dinamo. Scoțianul traversează o perioadă extraordinară, iar cifrele sale par desprinse dintr-o altă epocă a fotbalului românesc, una în care jucătorii ofensivi puteau încheia un sezon cu 20-25 de goluri si pase decisive și statistici impresionante.
În cazul lui Armstrong, cifrele vorbesc deja de la sine.
După numai șase etape de campionat, mijlocașul ofensiv are trei goluri și patru pase decisive. Șapte contribuții directe la gol într-un interval extrem de scurt și perspectiva de a-și depăși performanțele din sezonul trecut mult mai repede decât ne-am fi imaginat.
În stagiunea precedentă, Armstrong a marcat de șase ori și a oferit 11 pase decisive, fiind unul dintre cei mai productivi jucători ai lui Dinamo. Acum, după doar șase runde, este din nou în fruntea listei când vine vorba despre contribuțiile ofensive.
O schimbare de poziție care i-a amplificat calitățile
Una dintre marile întrebări din vară era legată de adaptarea lui Danny Armstrong la noua filozofie tactică.
Obișnuiți să-l vedem drept un mijlocaș de bandă, exista o anumită doză de scepticism în privința capacității sale de a evolua într-o zonă mai centrală. Realitatea primelor etape a eliminat însă rapid aceste semne de întrebare.
De fapt, în acest moment este dificil să-l mai catalogăm pe Armstrong drept un mijlocaș clasic de bandă. Rolul său este mult mai complex. Apare între linii, atacă spațiile, participă permanent la pressing și ajunge mult mai des în zone din care poate amenința direct poarta adversă.
Iar rezultatele se văd.
Execuții, faze fixe și un volum enorm de muncă
Victoria împotriva Universității Cluj a reprezentat probabil cea mai bună demonstrație a formei prin care trece scoțianul.
Armstrong a fost omul meciului, reușind două goluri superbe din afara careului, într-o partidă în care Dinamo avea nevoie de jucători capabili să facă diferența printr-o execuție individuală. Nu este însă vorba doar despre goluri.
Armstrong este în acest moment unul dintre cei mai periculoși executanți de faze fixe ai echipei, probabil cel mai bun șutător de la distanță și, în același timp, unul dintre jucătorii care depun cel mai mare efort în faza fără minge.
Este permanent implicat în pressing, aleargă enorm și nu abandonează fazele. Dincolo de tehnică și de cifre, tocmai această disponibilitate la efort îl transformă într-un fotbalist extrem de greu de scos din primul „11”.
De neclintit din formula de start
Nuno Campos are acum mai multe variante pentru zona ofensivă și mediană. Au venit jucători precum Diogo Pinto sau Matthias Verreth, fotbaliști care pot oferi soluții suplimentare în acea parte a terenului.
Și totuși, în cazul lui Danny Armstrong, discuția despre titularizare aproape că nu mai există.
Scoțianul pare bătut în cuie în formula de start.
Nu pentru că nu ar exista concurență, ci pentru că nivelul său actual face extrem de dificilă orice altă alegere. Atunci când un jucător produce goluri, pase decisive, faze fixe periculoase, pressing și intensitate, este aproape imposibil să renunți la el.
Armstrong a venit din Scoția fără statutul unui fotbalist spectaculos și fără o carte de vizită care să provoace isterie. Dar a crescut constant, s-a adaptat la Dinamo și, mai important, pare să înțeleagă perfect ceea ce înseamnă să joci pentru această echipă.
Își dă sufletul pe teren, iar asta se vede.
Dacă acesta este doar începutul, atunci Danny Armstrong poate avea parte de un sezon cu adevărat special în tricoul lui Dinamo.
Iar noi nu putem decât să ne bucurăm că îl avem aici și să sperăm că golurile, assisturile și execuțiile spectaculoase sunt abia la început.