Written by Cupa României este văzută de mulți drept cel mai scurt drum către cupele europene. Posibil, dacă ne gândim strict la numărul de meciuri care trebuie disputate.
Formatul competiției este însă, cel puțin în faza grupelor, unul care poate genera situații absurde, în care ierarhia finală nu reflectă neapărat valoarea echipelor sau raportul real de forțe dintre ele.
Dinamo a avut până în acest moment un parcurs excelent în Cupa României. Două meciuri, două victorii, șase puncte din șase posibile și un golaveraj de 9–2, după succesul cu 4–0 în fața celor de la Sporting Liești și victoria cu 5–2 împotriva Chindiei Târgoviște.
Cu toate acestea, Dinamo nu este încă sigură de calificarea în sferturile de finală. Mai mult, există un scenariu în care echipa noastră poate fi eliminată cu șase puncte acumulate, fiind depășită în clasament de FC Voluntari, o formație împotriva căreia nici măcar nu a jucat.
Nu poți organiza o competiție în care șase echipe împart același clasament, dar nu se întâlnesc toate între ele, iar apoi să pretinzi că acel clasament stabilește fără echivoc ierarhia sportivă.
Mulți m-au întrebat, de la implementarea acestui sistem, de ce nu rezonez cu actualul format al Cupei României. Am explicat de fiecare dată că nu am o problemă cu această competiție și nici cu existența grupelor. Problema mea este legată de echitatea sistemului, nu de ideea organizării unor grupe.
Există soluții, fără să fie nevoie să renunțăm la faza grupelor sau să aglomerăm suplimentar calendarul competițional. Una dintre ele ar fi introducerea unui tur eliminatoriu suplimentar, care să reducă numărul echipelor ajunse în grupe de la 24 la 16. Am avea astfel patru grupe de câte patru echipe, în care fiecare formație ar întâlni fiecare adversar.
Numărul meciurilor disputate în faza grupelor ar rămâne același: trei pentru fiecare echipă. Diferența esențială ar fi că toate participantele dintr-o grupă ar avea același program din punctul de vedere al adversarilor, iar clasamentul ar fi rezultatul unor confruntări directe între toate echipele implicate.
Sigur, ar fi necesară o reorganizare a fazelor preliminare, dar nu cred că aceasta reprezintă un obstacol imposibil de depășit. Dacă tot am ales să introducem grupele în Cupa României, măcar să le organizăm după un principiu sportiv firesc: fiecare să joace împotriva fiecăruia.
Nu cer un sistem care să garanteze calificarea favoritelor. Cer un sistem în care toate echipele să aibă posibilitatea de a-și demonstra superioritatea în confruntări directe cu adversarele din aceeași grupă.
Craiova – Dinamo, finala din faza grupelor
Pentru una dintre cele două protagoniste din SuperLiga, meciul poate însemna finalul drumului în Cupa României. Alb-roșiii au avantajul că își pot asigura calificarea în sferturile de finală prin două dintre cele trei rezultate posibile: victoria sau egalul. Oltenii sunt obligați să joace la victorie pentru a-și păstra șansele de calificare.
Este paradoxal că, după două victorii categorice, Dinamo ajunge să dispute un meci cu o asemenea încărcătură. Nu contest importanța confruntării cu Universitatea Craiova și nici faptul că o echipă care își propune câștigarea trofeului trebuie să fie capabilă să învingă adversari puternici. Contest însă mecanismul care poate transforma un parcurs aproape perfect într-o eliminare prematură.
Dinamo trebuie să abordeze această partidă cu toată seriozitatea, indiferent de calculele clasamentului. Nu regulamentul va intra pe teren și nici criticile aduse sistemului competițional nu vor aduce calificarea. Aceasta trebuie obținută prin joc, în fața unui adversar valoros, care are propriile obiective.
Cred că Dinamo are prima șansă în această confruntare, dar rămân la părerea că sistemul competițional ales este unul defectuos.
Ultima actualizare: octombrie 30, 2026