Written by Există o poveste, poate adevărată, poate doar parte din folclorul rămas din perioada în care mii de români munceau în Libia lui Muammar Gaddafi.
Se spune că, la un moment dat, câțiva dintre apropiații dictatorului libian i-ar fi reproșat că apelează prea mult la muncitori și specialiști români pentru dezvoltarea țării. Nu înțelegeau de ce era nevoie să fie aduși oameni de la mii de kilometri distanță pentru lucruri pe care, în opinia lor, le-ar fi putut face și libienii.
Gaddafi nu le-ar fi răspuns direct.
Ar fi luat microfonul aflat în fața lui, l-ar fi izbit puternic de masă și l-ar fi stricat. Apoi l-ar fi întins celor din jur:
— Reparați-l!
Oamenii s-au uitat unii la alții, au ridicat din umeri și au recunoscut că nu știu cum să-l repare.
Atunci Gaddafi ar fi chemat un inginer român. Acesta a luat microfonul, l-a desfăcut, a identificat problema și, în scurt timp, l-a făcut din nou să funcționeze.
Gaddafi s-ar fi întors către cei care îl întrebaseră de ce are nevoie de români și le-ar fi spus:
— Ei, vedeți? De asta îi aduc pe români.
Libienii lui Gaddafi măcar au acceptat, în poveste, că există lucruri pe care nu știu să le facă și au chemat oameni din altă parte care știau.
Noi, în fotbal, continuăm să spargem microfonul și să-l dăm tot acelorași oameni să-l repare.
De ani de zile, fotbalul românesc se duce în cap, iar echipa națională a ajuns în lumea a cincea a fotbalului.
Mulți dintre ceilalți au înțeles, între timp, un lucru simplu: atunci când nu mai știi, trebuie să accepți să înveți de la cei care știu.
Țări precum Polonia, Norvegia, Suedia sau Ungaria sunt astăzi la ani-lumină de noi la nivelul fotbalului. Au investit, au învățat și, mai ales, n-au avut nicio problemă să lucreze cu oameni veniți din fotbalul dezvoltat.
Au acceptat să-i cheme pe cei care știu să… repare microfonul.
Noi continuăm să credem că ne descurcăm singuri.
Nu ne vindem țara. Suntem patrioți. O punem noi pe butuci.
Ultima actualizare: octombrie 3, 2026