Written by Dinamo a devenit o echipă respectată. Presa, adversarii, chiar și suporteri ai rivalelor de-o viață recunosc saltul făcut de „câini”.
Este o schimbare uriașă față de anii în care Dinamo era privită cu milă, ironie sau, uneori, indiferență.
Dar există o întrebare pe care cred că merită să ne-o punem: trebuie să ne dorim ca Dinamo să devină o echipă de temut?
Eu cred că nu.
Respectul fotbalistic se câștigă pe teren. Prin jocul prestat, prin golurile marcate, prin felul în care obții punctele și prin poziția ocupată în clasament.
Sunt lucruri care nu se primesc cadou, ci se obțin prin muncă. Prin munca jucătorilor și a antrenorilor, deopotrivă.
Este foarte bine că Dinamo a reușit să câștige acest respect. Nu cred însă că trebuie să pretindem ca adversarilor să le fie teamă de noi, așa cum și-ar dori unii dintre suporteri.
Teama nu garantează nimic. Uneori poate inhiba un adversar, alteori îl poate motiva suplimentar. Iar o echipă care intră pe teren hotărâtă să demonstreze că nu se teme de tine poate deveni un adversar și mai dificil.
De ce ne-ar interesa mai mult ce simt adversarii când întâlnesc Dinamo decât ceea ce face Dinamo pe teren?
Aud adesea, printre suporteri, afirmații de genul: „NOI SUNTEM DINAMO! Ar trebui să se teamă de noi!”
Sincer, mi se pare o fanfaronadă ieftină și lipsită de sens.
Nu pentru că n-am avea motive să fim mândri că suntem dinamoviști. Dimpotrivă. Dar mândria de a fi dinamovist nu trebuie confundată cu pretenția ca adversarii să se teamă de noi doar pentru că purtăm un anumit nume.
Pe mine nu mă interesează dacă adversarii intră pe teren cu teamă, cu respect sau cu dorința de a demonstra ceva. Mă interesează ca Dinamo să joace bine și să obțină punctele de care are nevoie.
Numele Dinamo ne obligă pe noi, nu pe adversarii noștri.
Așa cum am îndemnat mereu la echilibru, mai ales atunci când mi s-a părut că pretențiile suporterilor devin exagerate, îndemn și acum la același lucru.
Cred în Dinamo. Cred în această echipă, în progresul ei și în capacitatea de a obține rezultate importante.
Dar nu împărtășesc convingerea unora că vom călca totul în picioare doar pentru că suntem Dinamo.
Cred în respectul pe care l-am câștigat și pe care trebuie să continuăm să-l câștigăm, meci după meci.
Nu cred însă că adversarii sunt obligați să se teamă de noi. Și nici că noi ar trebui să trăim cu teama de ei.
Respectul nu înseamnă teamă. Iar încrederea nu înseamnă certitudinea victoriei.
Nu vreau ca Dinamo să fie o echipă de care adversarii să se teamă. Vreau să fie o echipă pe care adversarii să o respecte și pe care să le fie greu să o învingă.
Ultima actualizare: octombrie 8, 2026